Epopeea avionului „Vlaicu nr. III”

Inginerul aviator Aurel Vlaicu a fost un mare pasionat al creației
tehnice. Pentru un ideal, a îndurat multe neajunsuri și greutăți
care i-au fost puse de unii în calea afirmării sale. Tot ceea ce a
realizat în domeniul aeronauticii a pus în slujba națiunii române,
cu toate că în străinătate ar fi reușit mult mai ușor.

Guvernanții vremii
nu l-au înțeles pe deplin, alții, din invidie, n-au vrut să-i
acorde cinstirea pe care o merita sau sprijinul material de care avea
mare nevoie. Vlaicu a refuzat să vândă firmei „Marconi Wireless
Telegraph Co. Idt.” din Chelmsford-Anglia, licența noului avion
,,Vlaicu nr. III”. Prin Contractul nr. 10552 din 8/21 decembrie
1912, Ministerul de Război i-a comandat un singur aparat cu două
locuri, cu obligația ca Vlaicu să instruiască un aviator pentru
pilotarea lui.

Deși construcția
avionului costa 27.000 de lei, Ministrul de Război nu i-a alocat
decât o mică sumă de bani, restul cheltuielilor trebuia să le
suporte inventatorul. Astfel, prin raportul nr. 12516/1913, ministrul
de război cerea Băncii Naționale a României „eliberarea
monedelor de aur (franci napoleonieni) până la echivalentul sumei
de 9.000 de lei, care trebuie d-lui ing. Vlaicu, acesta urmând a
merge la Londra pentru confecționarea unui aeroplan pe seama acestui
minister”¹.

Vlaicu a primit
din partea BNR suma de 356,17 lire sterline (9.296 de lei) pentru
plățile pe care urma să le facă firmei Marconi, care-i realiza
unele din piese pentru avionul „Vlaicu nr. III”. S-a deplasat la
Londra și, în urma discuțiilor cu conducerea firmei, s-a hotărât
să fie construite două avioane după proiectul său: un aparat
rămânea firmei, iar celălalt urma să fie predat Ministerului de
Război român, montarea lui se făcea la Arsenalul Armatei de la
Cotroceni².

Ing. av. Aurel
Vlaicu a refuzat pe moment oferta firmei Marconi de a rămâne în
Anglia pentru a prelua conducerea fabricii și a construi în serie
noul său avion cu motor de 80 CP și cu două locuri. Considera că
această problemă va fi discutată altă dată, fiind de viitor.

Pentru realizarea
noului avion, era necesară o sumă importantă de bani, iar redacția
ziarului „Românul” din Arad a organizat o colectă publică,
banii strânși urmând să-i fie predați inginerului ardelean.
Susținătorii lui Aurel Vlaicu au reușit să adune suma de 13.000
de lei, care a fost depusă la Institutul de Credit și Economii
„Victoria”, societate pe acțiuni din Arad. Instituția bancară
din Arad a transmis cei 13.000 de lei la Comercial Bank din
București, care îl înștiința pe ing. Vlaicu „că acestă sumă
vă stă la dispozițiune contra unei chitanțe simple. Vă notificăm
că această sumă v-am desemnat-o din încredințarea Comitetului
pentru (realizarea) aeroplanului „Vlaicu nr. III”³.

Acest text este un fragment din articolul „Drumul unui cuceritor al cerului, inginerul aviator Aurel Vlaicu”, publicat în numărul
43 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele
de distribuție a presei, în perioada 29 iunie – 25 septembrie 2023,
și în format digital pe paydemic.com.

Cumpără acum!

_{Foto sus: Inginerul av. Aurel Vlaicu, cu casca de zbor pe cap (al patrulea de la dreapta la stânga), în faţa avionului Bristol-Coandă – model 1912}

Note:

_{AMR, fond Direcţia 4 Geniu, ds. 426}

_Ibidem

_{Ibidem, ds. 432}

Mai multe pentru tine…