Ruinele misterioase ale Mănăstirii Bociuleşti, ctitorită în urmă cu patru secole

Ruinele misterioase ale Mănăstirii Bociuleşti, ctitorită acum patru secole, se află în Neamţ. Numele lăcaşului ar proveni de la bocetele familiilor boierilor decapitaţi, un blestem fiind aruncat asupra lor.

Fostul aşezământ de cult a fost ridicat în anul 1629 de către logofătul Dumitraşcu Ştefan, împreună cu jupâneasa Nifia, pe malul râului Bistriţa, în localitatea Podoleni, judeţul Neamţ. A fost şi curte a domnitorului Gheorghe Ştefan (fiul logofătului ctitor), având forma unei fortăreţe cu ziduri şi turnuri înconjurate de un şanţ de apă.

Lăcaşul fortificat a servit domnitorului ca reşedinţă în timpul disputelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu pentru tronul Moldovei, dar şi ca loc de surghiun pentru duşmanii săi.

Biserica mănăstirii şi construcţiile au fost distruse în anul 1832 de o puternică viitură a Bistriţei, care a surpat terasa pe care ansamblul fusese ridicat. În prezent, mai sunt doar câteva ziduri din biserică şi clopotniţă.

Cât despre numele de Bociuleşti, se spune că ar avea două origini. Una de la bocetele familiilor boierilor surghiuniţi şi decapitaţi aici. „Pre Alexandru păharnicul şi pre Enachie comisul, feciorii lui Gavril hatmanul, nepoţii lui Vasile vodă, cu mare munci i-au omorât la Buciuleşti“, se arată în vechi cronici. Din această cauză se crede că locul ar fi blestemat.

O altă ipoteză a numelui ar fi tot de la bocete, dar ale sătenilor ale căror case, cimitir şi biserică au fost risipite de viiturile Bistriţei.

Legende locale spun că aici ar fi fost decapitați soţia domnitorului Vasile Lupu, fraţii Toma şi Iordache Cantacuzino, dar în „Letopiseţul Ţării Moldovei“, scris de Ion Neculce, acestea sunt infirmate.

„Şi acolo multă groază le făce“

„După ce au luat pe doamna lui Vasilii vodă din Suceavă la mâna lui şi pe Ştefăniţă vodă, pre fiiul său, l-au însămnat la nas şi pre doamna au vrut să-şi râdă de dânsa. Şi aşe au trimis-o la Buciuleşti de au închis-o. Şi apoi prindzând pre amândoi fraţii Toma şi Iordache Cantacuzino i-au inchis pre amândoi împreună cu doamna. Şi acolo multă groază le făce şi umbla noaptea cu luntrea pre apa Bistriţii, de-i spărie că-i vor răsturna“, scriau cronicarii vremii.

Doar nişte porţiuni din ziduri mai dăinuie (foto: Monumenteneamt.ro)

Aceste rânduri sunt cuprinse în letopiseţ, dar menţiuni privind mănăstirea şi biserica de la Bociuleşti au mai fost consemnate pe harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir, apoi de cărturarul Gheorghe Asachi, în „Calendarul pentru români pe anul 1853“, apărut în Revista Albina. Apoi, trecerea anilor a adus ruina la vechiul aşezământ, nimeni nefiind interesat să-l reconstruiască, deoarece Bistriţa era un pericol.

„În anul 1832, o puternică viitură a Bistriţei a rupt terasa şi a ruinat construcţiile, astfel că pe la 1890 aşezarea se reducea la o ruină izolată a mănăstirii. Fragmente de lemn din grinzi, care se mai remarcau în prima jumătate a secolului XX, purtau urme de incendiu, care se mai găseau şi pe bolovani sau cărămizi“, se arată pe Monumenteneamt.ro. 

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro