Femeile şi masculinizarea. Când au început, de fapt, reprezentantele sexului frumos să poarte pantaloni

Până la începutul secolului XX, pantalonii au reprezentat un articol vestimentar destinat exclusiv bărbaţilor şi un simbol al masculinităţii. În România, în perioada interbelică, când femeile au început să poarte pantaloni pe bulevardele din Bucureşti, bărbaţii au fost revoltaţi.

Deşi astăzi purtatul pantalonilor de către reprezentantele sexului frumos reprezintă un lucru firesc, în urmă cu un secol o femeie îmbrăcată în pantaloni era ceva de neconceput. Până la începutul secolului XX pantalonii au reprezentat un simbol al masculinitatii. Primele femei care au apărut îmbrăcate în pantaloni la sfârşitul secolului al XVIII-lea au fost acuzate de încălcarea codului vestimentare. „Pantalonii au fost nu doar un însemn al puterii masculine,dar şi al separaţiei dintre genuri. O femeie care purta pantaloni era acuzată de încălcarea codului vestimentar”, scrie Christine Bard,autoarea cărţii Istoria politică a pantalonilor.

Împotriva încălcării codului vestimentar au existat chiar şi decrete.  La Paris, în perioada 1800, a fost emis un decret care interzicea femeilor dreptul de a purta pantaloni. Reprezentantele sexului frumos puteau îmbrăca pantaloni doar dacă aveau autorizaţie specială, altfel riscau să fie sanţionate. Interdicţia a fost valabilă ani mulţi, însă  feministe precum scriitoarea George Sand au sfidat codul vestimentar. Scriitoarea s-a numărat printre primele femei din lume care îmbrăcat haine bărbăteşti.

George Sand a sfidat prejudecăţile vremii şi a îmbrăcat nu doar pantaloni, ci şi cravată şi vestă,alte articole vestimentare destinate exclusiv bărbaţilor. Actriţa Sarah Bernhardt a sfidat toate regulile vremii, defilând la Paris în pantaloni bărbăteşti.

În 1890, o ală femeie lansa, la Paris, un mare scandal vestimentar. prima femeie care a defilat în pantaloni prin Paris, sfidând autorităţile. După Primul Război Mondial, din raţiuni practice, prejudecăţile privind purtatul pantalonilor de către femei s-au mai diminuat.

În 1920, celebra Coco Chanel a lansat în modă pantalonii evazaţi, inspiraţi după modelul pantalonilor gondolierilor veneţieni. Pantalonii au ajuns însă să fie acceptaţi drept articol vestimentar obişnui pentru femei, abia după cel De-al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, femeile care au luat locul bărbaţilor plecaţi pe front şi în fabricile rămase fără forţă de muncă au adoptat şi salopetele bărbăteşti.

De la uniformă de lucru femeiească în impul războiului, după conflagraţie pantalonii au fost, în final, acceptaţi ca piesă vestimentară în garderoba femeilor. 

Româncele şi pantalonii

În România, primele tentative ale doamnelor de  a purta pantaloni au apărut la începutul secolului al XIX-lea. Mişcarea nu a fost văzută însă cu ochi buni, dovadă incidentele redate cu umor în presa vremii. În 1911,  ziarul Furnica ironiza revolta bărbaţilor împotriva femeilor care avuseseră curajul să poarte pantaloni.

“O cocoana la Bucuresti a fost huiduita si n-a scapat sa fie linsata de multime decat fugind cu o birja, ajutata de un domn amabil si civilizat. O alta cuconita, la Galati, a căzut si mai serios victima <>, care i-a sfâsiat veşmintele de pe ea.”

Presa din România relata ironic în acea perioadă războiul pantalonilor dintre domni şi doamne, semnatarii articolelor fiind, în majoritatea lor, împotriva  scandaloasei”inovaţiei vestimentare”:

”Ce glumă proastă! Jos cu academia cuminţeniei, trăiască fusta-pantalon! Şi de ce nu, mă rog? Dacă moda, evolutiv, vine să schimbe îmbrăcămintea, pentru că rolurile par a se fi schimbat de mult. Senzaţia actuală la Paris fiind fustele domnilor şi pantalonii cucoanelor. Ultima creaţie a modei masculine este lărgimea considerabilă a pantalonilor, care se apropie în contururi de fustele împiedecate. Ei bine, geniul creator al modelor feminine a răsturnat de data aceasta socotelile de acasă şi a scos în târg cea mai potrivită formă pentru complectarea emancipărei femeilor: rochiile-pantaloni. Şi să mai zici că ilustraţiile de bâlci, cu bărbaţi ce împing căruţurile copiilor şi femei în pantaloni, cu monoclu, sânt închipuiri de domeniul unei fantezii brutale.”

Primul model de pantaloni adoptat de româncele emancipate au fost pantalonii de harem: Pe străzile capitalei, în 1927, au apărut primele doamne care au adoptat acest stil vestimentar. Însă nici în acea perioadă emancipatele cu pantaloni nu au fost văzute cu ochi buni.

Pantalonii erau permişi doar la orele de călărie. Abia la începutul anilor ’50 românii au acceptat fără prejudecăţi purtatul pantalonilor de către femei.