Descoperirea genială care a dus la construirea paratrăsnetului. O jucărie artizanală a capturat fulgerul

Înainte de a înţelege esenţa fenomenelor meteorologice, omenirea le-a pus pe seama furiei zeilor sau a vrăjitoriei. Abia la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost găsită explicaţia pentru producerea fulgerului.

În zilele noastre, orice copil de ciclu gimnazial învaţă şi înţelege ce este, de fapt, fulgerul. Şi anume faptul că norii se încarcă cu electricitate pozitivă, alţii cu electricitate negativă, şi când se apropie unii de alţii se iscă o descărcare electrică.

Unul din cele mai mari şi înfiorătoare fenomene ale naturii a fost lămurit abia la jumătatea anilor 1700, după ce Benjamin Franklin (foto jos), una din cele mai mari personalităţi al Statelor Unite ale Americii (diplomat, om politic, om de ştiinţă, inventator, filozof) a reuşit să dovedească, folosind o banală jucărie artizanală, că fulgerul este de natură electrică.

În anul 1752, când avea 46 de ani, Franklin şi-a dobândit renumele de savant în cadrul unei experiment pentru care a folosit un banal zmeu de pânză.

Experimentul care ar fi putut să-l coste viaţa l-a făcut într-o după-amiază de iunie, pe un câmp în apropiere de Philadelphia. Alături de fiul său William (20 ani), savantul Benjamin Franklin a construit un zmeu dintr-o pânză subţire, mătăsoasă, pe care a fixat-o pe câteva speteze din lemn de brad aşezate cruciş. În vârful zmeului a pus o sârmă scurtă care avea menirea de a atrage fulgerul. La capătul de jos al sforii cu care se înălţa zmeul era o legătură de mătase care să-l ferească de lovitura electricităţii captată de sârma pusă în vârf. Ca întrerupător al curentului a folosit o cheie care făcea legătura între sfoară şi legătura de mătase.

Benjamin Franklin (foto: wikipedia.org)

Au aşteptat să se declanşeze furtuna şi au ridicat zmeul în preajma fulgerelor care despicau întunecimea norilor. Franklin şi fiul s-au adăpostit sub un şopron ca să păstreze uscată legătura de mătase. Cum nu se întâmpla nimic deşi zmeul şi sfoara erau înmuiat de apa de ploaie a apropiat pumnul de cheie, moment în care a sărit o scânteie.

“În loc să înjuri întunericul, mai bine aprinzi o lumânare“, Benjamin Franklin

A început experienţele cu electricitatea în anul 1746, dar multe din eele au fost nereuşite. Franklin a fost primul care a introdus noţiunea de sarcină electrică pozitivă şi sarcină electrică negativă, a dus la înţelegerea esenţei buteliei de Leyda (descoperire făcută anterior „prinderii” fulgerului). După acest inventator a fost denumită unitatea de măsură pentru sarcina electrică.

Primul paratrăsnet

După ce a fost sigur că fulgerul este de natură electrică i-a venit gândul de a atrage fulgerul printr-un stâlp de metal ascuţit în vârf care să se descarce în pământ. Paratrăsnetele din zilele noastre sunt foarte puţin diferite faţă de cele inventate de Benjamin Franklin. Primul paratrăsnet construit de Franklin a fost alcătuit dintr-un drug de fier lung de trei metri şi lat de 27 de centimetri care a fost pus pe casa unui comerciant din Philadelphia. Era cu totul izolat de locuinţă şi paratrăsnetul era pus în legătură cu un fir de metal al cărui capăt de jos fusese îngropat în pământ.

“Iubeşte-ţi duşmanii pentru că ei îţi vor spune greşelile tale“, Benjamin Franklin

Descoperirea a fost privită cu scepticism mult timp şi chiar au fost oamenii de ştiinţă care au combătut-o vehement. Paratrăsnetul lui Franklin a fost folosit în masă de locuitorii oraşului Veneţia. În 1778 toate vasele de război ale veneţienilor erau dotate cu paratrăsnete. Abia peste 10 ani au fost montate şi pe catargele vaselor englezeşti. În 1782, toate clădirile publice din Philadelphia aveau paratrăsnete, dar şi o bună parte din casele pentru locuit (erau 400 de paratrăsnete). Se spune că ambasadorul Franţei a refuzat categoric să pună paratrăsnet pe acoperişul locuinţei, dar casa i-a fost lovită de trăsnet pe 27 martie 1782, incident în urma căruia a murit un ofiţer din misiunea franceză. Nenorocirea l-a convins de utilitatea invenţiei.

Alte descoperiri

Având un simţ practic extrem de dezvoltat, Benjamin reuşea să facă tot felul de construcţii şi mici sau mari invenţii. El a construzit o harpă din sticle, inspirat de faptul că a văzut odată pe cineva cântând la pahare. Cu acest instrument şi-a amuzat musafirii mult timp.

Cu 100 de ani înainte ca agronomul german Liebig să arate că fertilizarea pământului se face printr-un amestec de var, fosfor şi azot, americanul a avut intuiţia acestui adevăr. A făcut un experiment extrem de simplu.  A scris pe un ogor cu litere din var următorul mesaj: acest loc a fost acoperit de var. După însămânţare şi încolţire, tot lanul a fost acoeperit de verdeaţă şi literele albe nu s-au mai putut vedea. La vremea recoltei, acelaşi mesaj a putut fi citit deoarece pe locul unde a fost var spicele erau mult mai înalte.

“În această lume nimic nu este sigur în afară de moarte şi impozite“, Benjamin Franklin

Scurt istoric

Benjamin Franklin s-a născut pe 17 ianuarie 1706, la Boston, fiind al zecelea fiu al unei familii modeste. Tatăl acestuia întreţinea familia din fabricarea de săpun şi ceară pentru lumânări. La 10 ani a fost învăţat meşteşugul tatălui său, iar la 12 ani a fost angajat ca ucenic la tipografia fratelui său mai mare. În scurt timp devine expert în tipografie şi primele articole le-a publicat în săptămânalul “The New England Courant”, sub pseudonimul “Mrs. Silence Dogood”.

S-a remarcat ca diplomat şi politician în timpul negocierilor cu Franţa şi Anglia şi a fost unul dintre autorii Declaraţiei de Independenţă din 1776. În 1787, a participat activ la redactarea Constituţiei SUA şi a înfiinţat mişcarea împotriva asupririi negrilor. A murit la 17 aprilie 1790, la Philadelphia.