Floarea de crin, un vechi simbol al Franței

Pe
la 1400, orice om educat din Franța știa că primul rege creștin
al țării sale a fost Clovis. Și mai știa că, la încoronare,
Fecioara Maria i-a oferit o cunună de crini, în semn că Ea, Regina
Cerului, l-a ales să-i poarte simbolul pe pământ. Apoi, un înger
a coborât și i-a spus lui Clovis să-și șteargă de pe scut și
sabie însemnele, reprezentate de trei broscoi, iar în locul lor să
pună trei flori de crin.

Fleur
de lys era floarea Mariei, albul
petalelor reprezentând curățenia sufletească și trupească. La
sfârșitul Evului Mediu și în epoca Renașterii, în scena Bunei
Vestiri, îngerul Gabriel era înfățișat oferindu-i Fecioarei un
crin. Era modul pictorilor de a le transmite privitorilor că Maria
era neprihănită.

Așadar,
în mintea francezului din alte vremuri, crinul era, în primul rând,
un simbol al credinței în Dumnezeu și în Fecioară. Însă,
pentru că a fost adoptat de regii Franței, a devenit și un simbol
dinastic. Regele era, prin mijlocirea Mariei, unsul lui Dumnezeu și
a primit de la Hristos puterea de a vindeca oameni. Astăzi, știm că
muritorii de rând credeau în puterea tămăduitoare a suveranilor
Franței…

În
sfârșit, prin purtarea însemnului la palat și pe câmpul de
luptă, crinul a căpătat și cea de-a treia dimensiune, aceea
politică, reprezentând statul francez.

Istoricii,
analizând la rece, au reușit să separe adevărul de legende.
Floarea de crin a devenit simbol al regilor francezi în secolul al
XII-lea, odată cu apariția și răspândirea heraldicii în Europa
catolică. Pe sigiliul său, Filip al II-lea (1180-1223) este
reprezentat ținând în mână o floare de crin. Ulterior, simbolul
a fost pus pe steagurile, scuturile și hainele dinastiei.

Dar,
nu și-a mai păstrat culoarea albă. Foarte interesant! O mulțime
de flori de crin galbene apar pe un câmp albastru (sau, cum se spune
în heraldică: aur pe azur). De ce oare? Unii specialiști sunt de
părere că era o trimitere la cerul înstelat, ca o afirmație a
relației privilegiate pe care regele Franței o are cu Dumnezeu.

Totuși,
albul pur a rămas culoarea care simboliza dinastia iar astăzi, așa
cum vom vedea la finalul articolului, se regăsește în centrul
tricolorului francez.

După
1375, numărul florilor de crin de pe însemne a fost redus la trei.
O ipoteză – contestată, de altfel – consideră că era o
trimitere în oglindă la heraldica regelui contemporan al Angliei,
Edward al III-lea, care înfățișa trei leoparzi. Cei mai mulți
specialiști sunt de părere că numărul trei reprezenta Trinitatea.
Sau, ar mai putea reprezenta și cele trei virtuți supreme ale
epocii medievale: credința, înțelepciunea și cavalerismul.

Michel
Pastoureau observă că regii Franței și-au ales un simbol din
mediul vegetal, spre deosebire de alți suverani care erau
reprezentați heraldic de prădători: leoparzi, lei sau vulturi.
„Monarhia franceză s-a vrut dintotdeauna diferită de altele: mai
pură, mai legitimă, mai sacră. A se distinge, a nu fi un suveran
ordinar, a nu se inspira din repertoriul comun al însemnelor
regale”.

Desigur,
revoluția franceză a eliminat acest simbol de pe însemnele
oficiale. Căutând un mod de a ilustra ideea de egalitate,
revoluționarii au pus albul regal între albastru și roșu, cele
două culori tradiționale ale Parisului. Așa a apărut noul steag
al Franței.

Bibliografie:

*Michel
Pastoureau ,,O istorie simbolică a Evului Mediu occidental”,
București, Editura Cartier, 2004;

 *Stephen Slater ,,The
Illustrated Book of Heraldry”, Lorenz Books, 2013

Mai multe pentru tine…