Din ce motive mureau românii în secolul trecut. Studiu de caz

O interesantă statistică din prima parte a secolului al XX-lea vizează cauzele de deces din Ploieşti şi incidenţa acestora, un tablou sumbru, dar realist ca proporţii şi la nivel naţional. Sifilisul, apendicita şi bolile primei copilării făceau încă victime la 1935, iar cancerul şi tumorile erau frecvente.

Ploiesti – inainte de primul razboi mondial

Monografia oraşului Ploieşti apărută în 1937 sub semnătura lui Mihail Sevastos conţine statistici interesante şi despre cauzele de deces din oraş, un tablou care se regăsea, cu siguranţă, proporţional, la nivelul întregii ţări. Cauzele de deces erau o reflectare a progreselor de atunci ale medicinei, dar şi ale stilului de viaţă al oamenilor.

Astfel, în anii 1934 şi 1935, în condiţiile în care Ploieştiul avea o populaţie de aproximativ 77.000 de locuitori, numărul deceselor au fost de 1521, respectiv 1650.

Potrivit datelor statistice, cea mai frecventă cauză de deces a fost, în 1934, o boală a copilăriei, diareea – enterita la copiii sub doi ani (161 de decese), urmată de boli ale inimii (150 decese), pneumonii (148 decese), tuberculoza (143) şi alte boli ale primei copilării (119 cazuri). În 1934, 18 prahoveni au murit din cauza sifilisului, 7 în urma apendicitelor, 4 din cauza alcoolismului. Cauze importante de moarte erau şi atacul vascular, senilitatea sau boli ale ficatului. 

Tot în 1934, în Ploieşti, 22 de persoane s-au sinucis, 13 au fost ucise, iar alte 85 au murit din alte cauze violente sau accidentale. În acel an, în oraş încă se murea de febră tifoidă, rujeolă, scarlatină, difterie, pelagră. De asemenea, în jur de 10 persoane au murit „din cauza nespecificate sau rău definite“, adică cauze necunoscute medicinei de atunci.

Cancerul avea o incidenţă crescută

Interesant este şi că 68 dintre ploieşteni au murit în acel an din cauza cancerului şi al altor tumori maligne, iar alţi 56 în anul 1935, un număr destul de mare al afecţiunilor oncologice. „Perioada era caracterizată şi de un alt fenomen în strânsă legătură. Ziarele erau pline de «remedii» pentru cancer, diverse poţiuni şi soluţii promise de vindecători. De asemenea, în ziarele din perioada interbelică apăreau frecvent ştiri optimiste privind descoperirea unor remedii care promiteau vindecarea, în curând, a cancerului“, ne-a spus istoricul ploieştean Dorin Stănescu.

În aceeaşi monografie a Ploieştiului există statistici şi despre cauzele de deces din oraş dintre anii 1901-1908, iar la capitolul „cancer“, acestea sunt defalcate după organele afectate.

Astfel, în 1904, 1905 şi 1907 au fost semnalate câte opt cazuri de moarte prin cancer al uterului, în 1902 şi 1906  câte unul al feţei, cea mai mare incidenţă având afecţiunile oncologice ale stomacului şi ale ficatului: un maximum de 22 de morţi în 1904 şi un minim de patru în 1907. În jur de 10 cazuri anual, în perioada 1901-1908, au fost ale unor persoane afectate de „cancerul altor organe“.

În această perioadă, în Ploieşti încă se murea de friguri, tetanos, turbare, tuse convulsivă, „accidente puerpale ale facerii sau ale sarcinii“ (în special septicemie apărută în urma naşterii).