Ananasul, cultivat în Transilvania în urmă cu mai bine de 200 de ani

Alături de colecționarea obiectelor de artă sau carte veche dar și
de cultivarea spiritului, Samuel von Brukenthal a avut o preocupare
constantă pentru natură. În anul 1780 a ordonat ca iazurile din
jurul orașului Sibiu să fie umplute cu pământ, transformându-se
astfel în bogate și înfloritoare grădini de zarzavat și livezi.

Aproape fiecare
familie burgheză din Sibiu deținea propriul spațiu verde în afara
zidurilor orașului. În acea vreme se importau din Viena sau München
plante, arbuști sau diferiți copaci. Plantele rare constituiau și
atunci, ca și acum, o atracție specială, scrie Muzeul Național
Brukenthal, pe pagina de Facebook a instituției.

Încă din 1757,
Brukenthal a început cumpărarea de terenuri. În perioada 1770-1802
acesta și-a extins în special proprietatea de la Avrig, cumpărând
constant și fânețe și ogoare. La momentul morții sale, suprafața
fermei și a reședinței de la Avrig era de aproximativ șapte
hectare. A investit în decursul timpului sume importante de bani,
care au făcut ca superba reședință de vară cât și ferma să
devină foarte rentabile.

Cu o lăptărie, un
joagăr și două cârciumi, ferma se putea autofinanța. La Avrig se
promovau, prin cercetări ecologice, inovațiile agricole care erau
puse într-un context comunitar. O agricultură performantă era
necesară pentru a contribui în mod esențial la creșterea
bunăstării din regiune.

În consemnările
din anul 1788 apar introducerea în regiune a 95 de soiuri de păr,
40 de soiuri de piersic și 17 soiuri de măr. În grădina de
zarzavat erau cultivate diferite legume. Tot în grădina de la Avrig
erau cultivate diferite fructe exotice, oranjeria baronului fiind
renumită în epocă.

^{Parcul Palatului Brukenthal, Avrig – clișeu pe sticlă. Imagine după
clișeu pe sticlă cu parcul Palatului Brukenthal – actuala grădină
franceză și aleea de promenadă de lângă pădure; în centru, sub
marea scară în aer liber, se află bazinul cu fântână arteziană,
alimentat de o sursă amenajată artificial, în 1920 (© Muzeul
Național Brukenthal, Muzeul de Istorie – Casa Altemberger, Colecția
Fischer)}

Ca fructe tropicale
exotice, ananasul a câștigat rapid popularitate în Europa. Dar
livrarea lor din coloniile de peste mări către statele europene a
fost nu numai costisitoare, ci și extrem de lungă. Prin urmare,
deja în 1658, a fost cultivat primul fruct european, iar în 1723 a
fost construită o seră imensă în Chelsea, Anglia, destinată
exclusiv acestei culturi tropicale.

Ananasul a devenit
atât de popular și la modă încât imaginea lui a apărut pe
portretele regalității, iar conducătorii doreau ca propriile lor
„conuri” bizare să fie cultivate în posesiunile lor. De
exemplu, este cunoscut un portret cu un ananas al regelui Henric al
II-lea; în 1733, un ananas din propria sa seră din Versailles a
apărut pe masa lui Ludovic al XV-lea. Și Ecaterina a II-a, până
la moartea ei, a primit fructe de la fermele ei din Petersburg.

Experimentele de
aclimatizare de la Avrig, din Transilvania, a copacilor și a altor
plante aduse din țări străine făceau în egală măsură parte
din conceptul Baronului Brukenthal ca și exotismul renumitei sale
sere, în care cultiva ananași. Acest fruct de lux era întruchiparea
bunului gust și a plăcerilor culinare rafinate. Chiar dacă se afla
la marginea Imperiului, Transilvania devine în timpul Baronului
Samuel von Brukenthal parte integrantă a procesului internațional
de modernizare.

Materialul face parte din proiectul Ce a făcut cu adevărat Samuel
von Brukenthal – inițiat de Alexandru Constantin Chituță cu
prilejul împlinirii în 2023 a 206 ani de la deschiderea Muzeului
Național Brukenthal și a 220 de ani de la moartea sa.

Bibliografie:

_{Raluca Maria Frâncu,
Raluca Maria Teodorescu, Brukenthal 300, un om, un muzeu, o istorie,
Ed. Muzeului Național Brukenthal, 2022,}

_{Lisa Fischer, Edenul de
dincolo de codri, Ed. Schiller, Sibiu, 2007.}