Vedere de la vărsarea Dunării în Mare, în secolul al XIX-lea
Muzeul Național al
Hărților și Cărții Vechi deține
în bogata colecţie
instituției o litografie aparte pentru istoria navigatului pe
Dunăre. Litografia
intitulată „Vedere de la vărsarea Dunării în Mare” a fost
realizată de un autor flamand după Lemonnier, în secolul al
XIX-lea.
Muzeografii
instituţiei oferă informaţii extrem de interesante
despre tehnica litografierii:
„La sfârșitul secolului al
XVIII-lea apărea o nouă tehnică de tipărire, numită litografie
(în limba greacă: «lithos» – piatră, «graphein» – a
scrie). Metoda folosește un tip special de piatră de calcar, extrem
de absorbant, și se bazează pe principiul neaderenței apei la
suprafețe grase. Practic, desenul se trasează pe suprafața foarte
netedă a plăcii litografice cu un mediu gras (ulei, grăsime,
ceară, iar mai târziu creioane litografice speciale etc.). Sunt
aplicate mai multe substanțe, care au rolul de a fixa desenul și de
a împiedica imprimarea de pe alte suprafețe decât cele desenate;
după umezire, se aplică o cerneală specială, pe bază de ulei,
care este respinsă de apă și aderă la desenul realizat. Prin
presare, imaginea este transferată pe hârtie sau pe alte materiale.
Tehnica a fost inventată de Alois Senefelder (1771-1834), actor și
dramaturg german, aflat în căutarea unei metode ieftine de a-și
tipări lucrările, în 1796. Totuși, termenul inițial de
«Steindrückerei» (imprimare pe piatră) a fost mai puțin popular
decât varianta franceză, «lithographie», care s-a răspândit
mult mai mult. Tehnica a cunoscut rapid un mare succes, permițând
imprimarea cărților, hărților, dar și a lucrărilor de artă”.
Acest articol a fost publicat în numărul 225 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com
Mai multe pentru tine…
