Accesoriile regale ale reginei Elisabeta a II-a

Știți
oare ce am fi găsit dacă am fi aruncat o privire discretă (și
metaforică, desigur) în geanta reginei Elisabeta a II-a a Regatului
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord? În oricare dintre cele
vreo trei sute de genți? Cred că am fi dat de alte două
„accesorii” nelipsite din viața și din aparițiile reginei:
echilibrul său și zâmbetul său.

Dacă
gențile regale sunt confecționate din piele și din cele mai fine
și confortabile materiale, echilibrul și zâmbetul erau împachetate
într-o folie aurie de mătase, numită simplu: copilărie. Să le
luăm pe rând. De toarte.

Începem
cu geanta reginei, de departe un aspect frivol sau superficial,
dovada cea mai evidentă în acest sens fiind faptul că suverana nu
a apărut niciodată fără acest accesoriu, nici măcar în ultima
sa fotografie oficială, făcută la castelul Balmoral, cu puțin
înainte să plece dintre noi (8 septembrie 2022).

Forma
genților Reginei Elisabeta a II-a a fost dată de-a lungul timpului,
încă din anii ’60, de firma Launer, o cunoscută casă de
marochinărie din Londra, modelele fiind realizate din piele de cea
mai bună calitate, firește. Regina a avut o relație apropiată cu
firma Launer London, proprietarul actual al companiei declarând că
regina i-a mărturisit că nu se simțea complet îmbrăcată dacă
nu purta și geanta. Pe brațul stâng.

Felul
în care suverana își poziționa geanta în public reprezenta un
mod de comunicare cu echipa ei

Există
și un fond al chestiunii genții reginei, nu doar forma simplă,
practică și impecabil manufacturată în atelierele Launer. Felul
în care suverana își poziționa geanta în public, la diverse
evenimente, reprezenta un mod de comunicare cu echipa ei. Un soi de
cod de protocol, de etichetă regală. Astfel, dacă regina punea
geanta pe masă în timpul unei reuniuni, mesajul transmis era că
dorea să plece în cinci minute.

Dacă se afla la o recepție
socializând cu alți participanți și începea să mute geanta de
pe o mână pe cealaltă, semnalul era că trebuia să intervină și
să întrerupă elegant conversația cineva din personalul care o
însoțea. Când regina Elisabeta a II-a își așeza geanta pe
podea, codul era clar și tranșant: voia să plece imediat.

Regina Elisabeta a II-a poartă o geantă creată de firma Launer

Când
a scos un sandvici cu marmeladă la masă cu ursulețul Paddington,
nu știm care o fi fost interpretarea de protocol, dar codul cred că
a fost totuși destul de descifrabil: naturalețe, simpatie și umor.
Și firesc. Chiar dacă unul regal.

Dacă
tot a venit vorba despre coduri și decodări, există o parte a
istoriei fiecărei persoane care poate aduce multe răspunsuri-cheie:
istoria copilăriei. În anii copilăriei se pot găsi unele dintre
indiciile vieții adulte, poate chiar cele mai relevante. Când
vorbim despre personaje istorice, desigur, povestea capătă
amploarea cuvenită. Cu atât mai mult când personajul istoric este
regina Elisabeta a II-a.

Regina
Elisabeta a II-a, singurul monarh britanic care a sărbătorit
Jubileul de Platină

Având
în vedere că regina este singurul monarh britanic care a sărbătorit
Jubileul de Platină (anul acesta, la 6 februarie 2022, a împlinit
70 de ani de domnie), distanța-i mare până la anii copilăriei
sale, dar și din acest motiv este tare bună istoria, putem privi și
înțelege cam oricât vrem în urmă, pe axa timpului.

Prințul Charles și Regina Elisabeta a II-a, cu ocazia sărbătoririi Jubileului de Platină al reginei

Astfel,
dacă aruncăm o privire (tot discretă, dar mai puțin metaforică)
pe la începutul secolului XX, prin anii ’30, o să o zărim pe
Elisabeta Alexandra Maria, alintată Lilibet, o prințesă cu o
copilărie fericită, într-o familie unită și afectuoasă, chiar
dacă încărcată de îndatoririle oficiale și de presiunile
specifice statutului regal.

Acest context de bun augur general, de
regulă mai rar întâlnit în familiile regale prin însăși natura
complexă a instituției, alături de unele trăsături native ale
Reginei, s-a oglindit asupra întregii vieți și activități ale
suveranei.

Concluziile
autorilor care au cercetat și scris despre regina Elisabeta a II-a
sugerează faptul că anii copilăriei sale au fost unii fericiți și
lipsiți de griji, că aceasta s-a putut baza, așa cum scrie autorul
Andrew Marr în biografia sa, „pe voioșia mamei sale, pe interesul
tatălui și pe tovărășia surorii”. Cea din urmă, tovărășia
surorii, adică a prințesei Margaret, aduce în discuție două
istorioare relevante.

Acest text este un fragment din articolul „Echilibrul, zâmbetul și geanta – accesoriile regale ale reginei Elisabeta a II-a”, publicat în numărul 249 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.

Cumpără acum!

_{Foto: Getty Images}

Mai multe pentru tine…