Istoria parfumurilor, de la origini şi până în prezent

Parfumul are o istorie veche de mii de ani. Primele dovezi ale existenţei parfumului datează din Egiptul Antic, Mesopotamia şi Cipru. Regii Franţei foloseau parfum în exces, pentru a ascunde lipsa de igienă, iar doamnele din înalta societate a Angliei foloseau mirosurile frumoase pentru a seduce.Homer

Cuvântul parfum, folosit astăzi, provine din limba latina “per fumus” şi înseamnă “prin fum”. Istoria parfumului este aproape la fel de veche ca cea  a omenirii, dovezi ale existenţei parfumului datând din cele mai vechi timpuri. Egiptenii vechi au fost primii care au încorporat parfumul în cultura lor, urmaţi fiind apoi vechii chinezi, hinduşi, israeliţi, cartaginieni, arabi, greci şi romani.

Cele mai vechi parfumuri găsite vreodată au fost descoperite de către arheologii din Cipru şi relicvele aveau aproape 4.000 de ani. O tabletă cuneiformă din Mesopotamia, veche de peste 3.000 de ani, identifică o femeie numită Tapputi ca fiind primul producător de parfumuri înregistrate

Tapputi, prima creatoare de parfumuri

În jurul anului 1200 îH, în Mesopotamia, o femeie pe nume Tapputi utiliza uleiuri, flori şi plante precum smirna sau chiparosul, pe care le combina şi, în urma distilării, obţinea uleiuri aromate. Primul parfumier a rămas în istorie pentru faptul că a dezvoltat metode originale de distilare a parfumurilor, fiind considerată şi prima femeie chimist. În aceeaşi perioadă, după cum au demonstrat cercetările arheologice, parfumurile erau folosite şi în India.

În Epoca Antică, parfumurile aveau o altă semnificaţie, considerându-se că uleiurile aromate aveau darul de a-l apăra de rele pe cel care le purta. Pentru oamenii din antichitate uleiurile aromate reprezentau şi un mod de a-şi arăta veneraţia faţă de zei. Animalele oferite drept ofrandă zeilor erau însoţite de uleiuri aromate obţinute din tămâie, smirnă sau busuioc.    

Egiptenii au inventat sticla de parfum

Se spune că în Egipt ar fi fost inventată şi prima sticlă de parfum. Egiptenii foloseau parfumurile în ritualurile religioase şi ceremoniile funerare. Parfumurile din Egipt au fost împrumutate şi în Israel.

_{Fabricarea parfumului în Egiptul Antic. Scenă decorativă dintr-un mormânt din timpul Dinastiei a IV-a (circa 2500 î.Hr.) aflată la Muzeul Luvru (foto: Jastrow / Wikimedia Commons)}

Dovezi ale existenţei aromelor parfumate din acele vremuri se regăsesc, potrivit unor specialişti, chiar şi în Biblie. Picioarele Mântuuitorului sunt unse cu mir, de către Maria, sora lui Lazăr, iar trupul lui Iisus este uns cu uleiuri aromate după răstiginire, după cum prevedeau ritualurile de îngropare de la acea vreme.

Parfumul la greci

După legenda lui Homer, zeii Olympului i-ar fi învăţat pe oameni secretele fabricării parfumurilor. În mitologia greacă apar numerioase scene în care zeiţele sau nimfele prepară esenţe frumos mirositoare. O legendă din acele vremuri spune că  trandafirul a fost iniţial o floare alba  fără parfum,până când Venus s-a înţepat într-un spin. Sângele zeiţei a dat culoarea roşie trandafirului. Cupidon a sărutat floarea şi trandafirul a căpătat parfum.

Grecia a fost prima ţară în care s-a dezvoltat o adevărată industrie a parfumurilor. Aici au apărut şi primii comercianţi de parfumuri care-şi vindeau marfa în pieţele elene sau mergând din casă în casă.

Maeştrii eleni parfumieri îşi obţineau esenţele frumos mirositoare din uleiuri de masline  sau migdală, uleiuri cu aromă de crini, trandafiri şi anason. Grecii au fost cei care au dus parfumurile la Roma. Folosit iniţial numai de nobili şi aristocraţi, parfumul a devenit de-alungul timpului accesibil şi pentru masele sărace.

Se spune că la Roma, pe vremea când oraşul era bogat şi prosper, simbol al luxului erau fântânile parfumate din pieţe. Romanii foloseau parfumruile nu numai pentru uzul personal, ci şi pentru ceremonii religioase, împrospătarea mirosului încăperilor sau chiar parfumarea animalelor. Moda parfumurilor a fost preluată de Imperiul Bizantin islamiştii ridicând prepararea aromelor frumos mirositoare la rang de artă.

„Apa Reginei Ungariei”

Primul parfum modern din lume a fost creat în 1370. Regina Elisabeta a Ungariei a fost cea care a cerut crearea esenţei şi cea care a dat numele parfumului rămas în istorie. Legenda spune că parfumul a fost cerut de regină pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a şi căsătorit.

„Apa Reginei Ungariei” reprezenta un amestec de esenţe de rozmarin. Primul parfum modern a fost mai mult decât o esenţă frumos mirositoare, având şi rol terapeutic. A fost folosit pentru tratarea reumatismului.  

În perioada renascentistă, Veneţia şi Florenţa erau capitalele parfumurilor. Celebra familie Medici a rămas în istorie ca fiind renumită pentru apetitul faţă de esenţele frumos mirositoare.  

Despre Caterina de Medici se spune că  avea o adevarata obsesie pentru parfum. A avut un parfumier personal, Renato din Florenţa pe care l-a adus în Franţa unde a deschis primul magazin de parfumuri din Paris. Legendele spun că celebra Caterina de Medici ar fi folosit parfumurile în scopuri diabolice, cerându-i alchimistului personal să creeze bijuterii în care erau ascunse otrăvuri mascate sub arome parfumate.

Parfumul ascundea lipsa de igienă a regilor Franţei

Parfumul era folosit excesiv la curţile regilor Franţei. Se spune că regi precum Ludovic XIV sau Ludovic XV nu făceau baie prea des de frica bolilor, iar nobilii mascau lipsa de igienă şi mirosul urât cu cantităţi impresionante de parfum.  Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost numită ”curtea parfumată”, deoarece parfumurile erau folosite excesiv atât pe curteni, cât şi pe mobilierul din încăperi , haine sau animale.  

Şi Napoleon a fost un mare fan al parfumurilor. Legendele spun că acesta ”consuma” săptămânal doi litri de colonie violet şi folosea în fiecare lună şaizeci de sticluţe cu extract de iasomie. Josephine, căreia i se spunea ”Nebuna moscului” iubea şi ea în exces parfumurile, moscul fiind aroma favorită. Se spune că a folosit atât de mult parfum de mosc încât şi la 60 de ani de la moartea ei mirosul de mosc încă se mai păstra în budoar.

Regina Elisabeta I a Angliei nu suporta mirosurile neplăcute şi cerea să fie parfumate locurile publice în care ieşea.În acea epocă, apetitul pentru parfum al doamnelor din societate crescuse până la exces. Doamnele obişnuiau să seducă bărbaţii folosindu-se de uleiurile parfumate. În 1770, Parlamentul a promulgat un act prin care femeile care abuzau de parfum pentru a seduce bărbaţii erau condamnate.

Cel mai vândut parfum din lume  

Parfumurile se bucură astăzi de utilizarea pe scară largă, şi nu doar în rândul femeilor. Cel mai vândut parfum din lume a fost creat în 1921. Creatoarea de modă Chanel a lansat propria marcă de parfum pe care a intitulat-o Chanel no 5 şi  ale cărui principale esenţe sunt trandafirii de mai, iasomia si moscul sintetic.

Cifra ”5” nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru că acesta a fost al cincilea parfum pe care creatorul Ernest Beauxi i-l propusese  şi pe care creatoarea l-a acceptat.

Sursa: adevarul.ro