e-Factura și casa de marcat

Pentru lupta României cu evaziunea fiscală (în condițiile în care are cel mai mare procent din UE la TVA neîncasată – Gap de 36,7%, adică 9 miliarde de euro pe an), avem o veste bună și una rea, foarte rea.

Vestea bună: autoritățile române au introdus noul sistem de facturare, e-Factura, va putea avea, ar urma să aibă, o contribuție decisivă la reducerea evaziunii.

Vestea rea, foarte rea: ANAF nu deține, și nici nu va deține până cel mai devreme decembrie 2025, capacitatea de a face analize de risc în timp real sau capacitatea de a direcționa operativ controale pe baza e-Factura.

Iar e-Factura nu e singurul instrument pe care autoritățile îl bifează în lupta cu evaziunea, în timp ce nu au capacitatea de-al folosi: la fel stau lucrurile si cu casele de marcat.

Să explicăm mai jos:

Mai întâi – 2 opinii ale celor care au cunoscut sistemul din interior

”Capacitatea de analiză pentru e-Factura nu există. Mai rău e că nu e singurul caz. La fel se întâmplă și cu AMEF- casele de marcat conectate la serverele ANAF.

Nu înțeleg de ce statul pune mereu carul înaintea boilor, de ce obligăm contribuabilii să cheltuiască bani și nervi cu sisteme care nu sunt de niciun folos în reducerea evaziunii.

De ce nu își face statul mai întâi temele, astfel încât cheltuielile la care suntem supuși să aibă sens? În acest moment, este o uriașă greșeală ca bugetul să se bazeze pe venituri suplimentare din reducerea evaziunii”, spune Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul de Finanțe.

”e-Factura, deși implementată, nu aduce vreo reducere a evaziunii pentru că nu există soft de analiză a datelor.

Cred că nu mai este o instituție similară în UE atât de rudimentară ca ANAF! Le place acest statut discreționar, politizarea și baronizarea fiscală”, spunea în decembrie 2023, înainte să fie numită guvernator al Băncii Naționale a Republicii Moldova, fostul ministru al Finanțelor Anca Dragu.

Ce îi lipsește ANAF: capacitatea de analiză

e-Factura este un sistem de raportare a facturilor emise care nu aduce nicio informație suplimentară față de ce deține ANAF în prezent: companiile depun lunar/trimestrial toate informațiile prin Declarația 349.

e-Factura face un singur lucru nou: scurtează timpul în care Fiscul primește informația, iar asta ar fi util în combaterea evaziunii DOAR dacă ANAF ar deține capacitatea de a analiza în timp real volume mari de date. Dar fiscul nu are azi această capacitate.

De ce nu are ANAF capacitate de analiză

România putea rezolva acest handicap al Fiscului în perioada 2017-2018, când a obținut un credit de aproape 100 milioane de dolari de la Banca Mondială pentru un proiect de reformă și digitalizare al ANAF.

(Citește și: ”Finanțele aruncă la coș definitiv contractul de modernizare a ANAF cu BM: 6 ani și 18 de milioane euro pe apa sâmbetei”)

Proiectul a fost tergiversat de guvernele succesive ale PSD din acea perioadă (Grindeanu, Tudose, Dăncilă), fiind în final reziliat în timpul Guvernului Dăncilă de către ministrul Finanțelor Eugen Orlando Teodorovici. Nu înainte ca 20 de milioane de dolari să fie cheltuiți pe consultanță.

Tot un ministru de Finanțe PSD, Ionuț Mișa, s-a asigurat că Fiscul nu va avea niciodată acces direct la analiză. În 2017, el a scos de la ANAF Centrul de calcul, pe care l-a trecut în subordinea Ministerului de Finanțe.

De ce ANAF nu va avea capacitate de analiză

Și actualul Ministru de Finanțe, Marcel Boloș, continuă această practică. El a propus guvernului, în noiembrie 2023, o Ordonanță de Urgență privind înființarea, dezvoltarea și administrarea unui Hub Financiar la nivelul Ministerului Finanțelor.

Acest hub va fi beneficiarul banilor din PNRR alocați digitalizării. Componentele acestui hub urmează să fie realizate prin Regia Autonomă “Rasirom”, iar securitatea sistemului va fi asigurată de SRI.

Nu este clar în ce măsură ANAF va avea acces direct la acest sistem și dacă va putea derula propriile analize sau dacă va fi un simplu beneficiar al unor informații transmise de la acest hub.

Big Data – unde s-a putut: Ce nu știe ANAF știe SRI; și vede Poliția Română

Nevoia de a analiza volume mari de date este conștientizată de România de mulți ani, numai că domeniile de interes sunt altele.

”SII Analytics” al SRI este în funcțiune din luna mai 2019. Interesant este că proiectul demarat în 2016, care a costat la vremea respectivă 31 milioane euro, a fost finanțat majoritar cu bani europeni.

Sistemul SRI navighează prin baze de date ale statului, inclusiv de la ANAF, și este capabil să dezvolte scenarii de risc ”pe care le poate trimite beneficiarilor legali”.

Un alt utilizator al sistemelor de analiză Big Data este Inspectoratul General al Poliției Române, care în 2020 a achiziționat, pentru aproape 1 milion de euro, un sistem complex de recunoaștere facială.

(Citește și: ”Poliția Română cumpără cu 1 milion euro un sistem de recunoaștere faciala”)

„Soluţia informatică pentru recunoaştere facială” oferă funcţionalităţi de căutare/verificare/comparare ale imaginilor digitale din baza de date asociate cu cele provenite din diferite surse, precum telefoane mobile, camere de supraveghere, reţele de socializare, camere de la bancomate, etc.

Casele de marcat – aceeași poveste

Un alt exemplu elocvent furnizat de Gabriel Biriș este acela al caselor de marcat electronice.

Toți comercianții au fost obligați să achiziționeze noile case de marcat începând cu 2017 și 2018. Iar Ministerul de Finanțe a reușit să își dezvolte sistemele ca să primească informațiile AMEF abia în 2021.

Ani la rând AMEF-urile au fost degeaba, din cauză că Fiscul, mai întâi, nu putea primi informațiile, apoi din cauză că Fiscul nu are nici azi capacitate să analizeze aceste informații.

”Că tot vorbim de reducerea evaziunii, cum poate explica MF că nici azi vendomatele nu sunt dotate cu case de marcat? De ce au tot amânat normele care să permită autorizarea lor când, acum, prin OUG 115 au prorogat din nou termenul de implementare cu 9 luni. Haosul ăsta generează oportunități uriașe de furt”, mai amintește Gabriel Biriș.

***