Nemuritoarele legi ale lui Gustave Le Bon
Timpul trece și totul devine istorie. Viața cotidiană este copleșitoare și oamenii uită ce s-a întâmplat ieri. Mai greu sunt observate marile personalități și sfaturile acestora. Omul vrea ceva simplu, liniște și ocrotire.
Ziua de 13 decembrie 1931 a rămas în istorie prin trecerea la cele veșnice a marelui psiholog francez Gustave Le Bon. Chiar dacă n-a fost suportat de o parte a mediului intelectual și politic din cauza unor afirmații argumentate, opera științifică realizată în cele nouă decenii de viață a fost revoluționară pentru omenire. Din păcate, politicienii și oamenii de rând au făcut totul pentru a demonstra că rândurile scrise cu răbdare și talent au valoare veșnică. Chiar dacă au fost suficiente erori, popoarele au repetat nenorocirile cu o energie demnă de o cauză mai bună.
Încă din anul 1895 a argumentat că masele nu gândesc și se lasă conduse de un lider care pare puternic și hotărât. Merg până la sacrificii imense pentru a îndeplini poruncile celui care le seduce prin mângâierea orgoliului. Savantul a murit în 1931 și n-a mai apucat să vadă cum germanii au acceptat să-l urmeze pe Adolf Hitler cu cea mai mare plăcere și cu mult fanatism. Dictatorul de la Berlin parcă a ieșit din paginile cărților publicate începând din 1894. Și alte popoare au procedat în mod identic în cele nouă decenii trecute de la dispariția lui Gustave Le Bon. Sovieticii au reușit să plângă la moartea lui Stalin pentru că nu mai aveau pentru cine să lupte. Nu exista vreun comunist care să le stimuleze energiile psihice. Este interesant de observat că astăzi Vladimir Putin promovează cultul sângerosului asasin pentru a atrage mulțimile. Fenomenul se repetă la o scară mai mare în China, acolo unde stilul de conducere Mao este promovat de centrul de putere de la Beijing.
Gustave Le Bon a demonstrat că dispariția unui lider nu este suficientă, puterea morților fiind mult mai înrobitoare asupra popoarelor. Există și astăzi adepți fanatici ai foștilor dictatori, Mussolini, Stalin, Hitler și Mao având grupări și partide destul de importante din punct de vedere numeric. Este interesant de precizat că există naziști înarmați chiar pe teritoriul Rusiei. Imaginea Wehrmacht-ului fascinează și astăzi.
Nici poporul român nu putea să facă excepție de la regulile Le Bon și a apărut un adevărat cult pentru Nicolae Ceaușescu. Intelectuali și oameni de rând repetă la infinit că era mai bine înainte de 1989. Se observă imediat că actuala clasă politică nu-l poate înfrunta pe cel mort pentru că nu este analfabetă funcțional într-un domeniu foarte sensibil: obținerea prestigiului. Fostul dictator a făcut totul pentru a avea o imagine frumoasă și pentru a da impresia de hotărâre și forță. Masele s-au supus celor mai aberante măsuri ale liderului comunist. Este interesant că este văzut astăzi ca un adevărat patriot, dar el era cel ce distrugea monumentele țării și nimicea edificiile de cult. Nu contează! Poporul avea o fascinație amestecată cu teamă și acum îl caută din cauza declarațiilor făcute de politicieni, cei ce se definesc drept hoți în emisiunile televizate. Gustave Le Bon a constatat că la fiecare votare din Franța ajungeau ca parlamentari oameni din ce în ce mai slab pregătiți pentru a atrage masele și istoria se repetă universal.
Mulțimile nu sunt obișnuite să gândească și o fac în mod greșit. Mereu sunt în căutare de lideri puternici în fața cărora să se închine. Comuniștii spuneau că luptă pentru libertate împotriva odioaselor conduceri burghezo – moșierești, dar singuri deveneau sclavii unui lider nevăzut ce se ascundea sub bolțile Kremlinului. Tocmai acest mister amplifica forța dictatorului în creierul celor ce nu aveau nici cea mai mică legătură cu Uniunea Sovietică. Oare câți oameni din lumea contemporană nu se transformă spunând că sunt adepții unei mișcări politice de peste mări și țări?
Contagiunea la nivel de mentalități se poate transmite foarte repede dincolo de orice frontiere și rămâne bine ancorată în timp, chiar dacă adepții nu pot înțelege ceea ce susțin. Este chiar mai puternică la nivel de religii. Creștinismul a plecat ca o mică sectă iudaică dintr-o oarecare provincie a statului roman. Nu era ceva interesant pentru măreața Romă. Chiar dacă împărații au introdus pedepse cumplite împotriva adepților, nu mai aveau controlul asupra creierului mulțimilor și acestea s-au considerat superioare restului populației de păgâni. O ură socială feroce s-a manifestat sub forma războaielor civile și împăratul Constantin cel Mare a observat că trebuie să se sprijine pe noul val de gândire pentru a menține forța statului și a lui mărire.
Noua credință venea cu multă ură și a reușit să nimicească pentru secole cultura antică, opera valoroase căzând pradă misticismului religios. Dictatura credinței a dus și la distrugerea bijuteriilor arhitecturii greco – romane și abia după un mileniu a început o muncă intelectuală de descoperire și interpretare a valorilor antice. Au fost peste o mie de ani pierduți pentru că instituțiile religioase au făcut totul să supună complet popoare ce nu aveau vreo legătură cu ideile promovate de cei ce se proclamau trimișii divinității pe Pământ. Fenomenul de răspândire și apoi de supunere veșnică a maselor de adepți pentru o religie este o istorie fără de sfârșit, omenirea neputând să scape din această capcană a logicii colective.
Opera savantului Gustave Le Bon rămâne nemuritoare și trebuie studiată intensiv pentru a nu se mai repeta erorile generațiilor trecute.
