O scurtă istorie a sărutului
În vechiul Babilon, sărutul era considerat impudic, vinovații fiind aspru pedepsiți: femeilor li se tăiau urechile, iar bărbaților, buza inferioară.
În Grecia Antică se sărutau numai bărbații, ei apucându-se în acest scop de urechi, sărutul numindu-se „Chytra” („butoi cu toartă”).
La romani, o femeie sărutată de un bărbat împotriva voinței ei, putea pretinde despăgubiri, mergând până la jumătate din averea vinovatului.
Sărutul mâinii, ca expresie a unei prețuiri deosebite, a apărut în Evul Mediu.
Sărutul era și foarte scump de vreme ce împăratul Otto al IV-lea a dăruit frumoasei florentine Berta Bellicioni un district din regiunea Romagna, în schimbul unei sărutări.
În secolul al XVIII-lea, sărutul era astfel definit într-o enciclopedie:
„Sărutare sau lins pe bot, sau plescăit de buze, este o izbire sau unire înflăcărată, provenită din iubire, în care gura unuia apasă atât de tare gura celuilalt încât la deslipirea buzelor se aude un zgomot ce arată evident plăcere”.
Foto sus: Sărutul, pictură de Francesco Hayez
