Târgurile de altădată, singura modalitate de a ieși din colectivitate și de a întâlni alte moduri de viață
Târgurile, numite adesea și târguri de țară, erau locul unde se întâlneau oameni de pe întinse zone ale țării. Ele înlesneau schimbul popular, prilejuiau pe lângă schimbul economic și un schimb de informații, transmiterea directă a unor experiențe agricole și meșteșugărești, și a unor producții folclorice, având loc și petreceri deoarece era locul ideal pentru tineri să se întâlnească și să se cunoască. O lungă perioadă de timp târgurile erau singura modalitate de a ieși din colectivitate și de a întâlni alte moduri de viață.
Periodicitatea cu care se organizau târgurile e legată de fazele muncilor agricole și ale ciclului pastoral. Târgurile reprezintă locul unde se întâlneau periodic producătorii diferitelor bunuri, aproape de așezări care au oferit condiții favorabile pentru dezvoltarea ocupațiilor specializate, scrie Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin, pe pagina de Facebook a instituției.
Pentru gospodăria țărănească, schimbul de produse a fost multă vreme modul obișnuit de suplinire a lipsurilor, iar vânzarea produselor, mijlocul de obținere a banilor. Nevoia de a schimba și de a vinde produse agricole și meșteșugărești a cuprins toată scara socială, schimburile realizându-se între sate și orașe, între oamenii de la munte și cei de la șes.
Contactul locuitorilor dintr-o zonă cu cei din alte zone a adus influențe pe mai multe segmente de activitate, facilitând în principal evoluția portului popular, ornamentica populară, târgurile fiind și importante ocazii de tocmire a lăutarilor la nunți și a forței de muncă pentru activitățile agricole și pastorale. ( Sursă – I. Prahoveanu, Etnografia poporului român, 2001)
Foto sus: Târgul de la Brâncovenești, 1962. Sursa: arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”
