Criteriile după care Rusia decide un atac nuclear

Documentele clasificate ale Armatei ruse, consultate de Financial Times, descriu în ce condiții ar aviza Kremlin utilizarea armelor nucleare tactice, criteriile de care depinde decizia fiind mai ”slabe” decât a recunoscut vreodată Rusia în mod public, potrivit experţilor care au analizat şi verificat documentele.

Aceleași documente arată că armata rusă a exersat folosirea armelor nucleare tactice într-o fază incipientă a unui conflict cu o mare putere mondială, existând inclusiv scenarii de antrenament pentru eventualitatea unei invazii a Chinei în Federaţia Rusă.

FT a avut acces la 29 de dosare militare ruseşti secrete, întocmite între 2008 şi 2014, în care sunt incluse scenarii pentru jocuri de război. Deşi dosarele datează de mai bine de 10 ani, experţii susţin că acestea rămân relevante pentru doctrina militară rusă actuală.

Când ar recurge Rusia la arme nucleare

Documentele analizate de FT prezintă criteriile largi pentru un potenţial atac nuclear, între care se numără:

• o debarcare a inamicului pe teritoriul rusesc,
• înfrângerea unităţilor responsabile de securizarea zonelor de frontieră
• un atac iminent al inamicului folosind arme convenţionale
• distrugerea a 20% din submarinele strategice cu rachete balistice ale Rusiei,
• distrugerea a 30% din submarinele sale de atac cu propulsie nucleară,
• distrugerea a trei sau mai multe crucişătoare, a trei aerodromuri,
• o lovitură simultană asupra centrelor de comandă principale şi de rezervă de pe coastă

Documentele rezumă pragul de la care pot fi folosite armele nucleare ca fiind o combinaţie de factori în care pierderile suferite de forţele ruseşti „ar duce irevocabil la eşecul acestora de a opri o agresiune inamică majoră”, o „situaţie critică pentru securitatea statului rus”.

De asemenea, se preconizează că armata rusă va putea utiliza armele nucleare tactice pentru o gamă largă de obiective, inclusiv pentru „a împiedica statele să folosească agresiunea (…) sau să escaladeze conflictele militare”, pentru „a opri agresiunea”, pentru a ajuta forţele ruseşti să nu piardă bătălii sau teritorii şi pentru a face ca marina rusă să fie „mai eficientă”.

Pragurile anunțate oficial pentru folosirea armamentului nuclear

SUA estimează că Rusia are cel puţin 2.000 de arme nucleare.

Putin a declarat în iunie anul trecut că are un sentiment „negativ” în legătură cu utilizarea loviturilor nucleare tactice, dar apoi s-a lăudat că Rusia are un arsenal non-strategic mai mare decât ţările NATO. 

Putin a declarat anul trecut că doctrina nucleară rusă permitea două praguri posibile pentru utilizarea armelor nucleare: represalii la un prim atac nuclear al unui inamic şi dacă „însăşi existenţa Rusiei ca stat este ameninţată chiar dacă sunt folosite arme convenţionale”.

Tactica esaladării pentru a dezescalada

Preşedintele Rusiei este singurul care are autoritatea de a lansa un prim atac nuclear.

Pragul scăzut pentru utilizarea nucleară tactică stabilit în documente este conform cu o doctrină pe care unii observatori occidentali o numesc „escaladarea pentru a dezescalada”. Conform acestei strategii, o armă tactică ar putea fi folosită pentru a încerca evitarea implicării într-un război de amploare, în special unul în care ar putea interveni SUA.

Folosind ceea ce se numeşte „inducerea fricii”, Moscova ar încerca să pună capăt conflictului în propriile condiţii, şocând adversarul prin utilizarea timpurie a unei arme nucleare de mici dimensiuni sau asigurându-şi încheierea unei înţelegeri prin ameninţarea de a face acest lucru.

Un expert citat de FT spune că Rusia ar avea probabil un prag mai ridicat pentru a folosi arme nucleare tactice împotriva Ucrainei, care nu are propria capacitate nucleară sau capacitatea de a lansa o invazie terestră de aceeași amploare, decât împotriva Chinei sau a SUA.

Teama de prietenii chinezi

Planurile defensive ale armatei expun suspiciuni adânc faţă de China, care persistă chiar dacă Vladimir Putin a început să lucreze la o alianţă cu Beijing, care a inclus încă din 2001 un acord de neaplicare a principiului primului atac nuclear.

De atunci, Rusia şi China şi-au aprofundat parteneriatul, în special de când Xi Jinping a preluat puterea la Beijing în 2012. Războiul din Ucraina a cimentat statutul Rusiei de partener junior în relaţia lor, China aruncând Moscovei un colac de salvare economic vital pentru a ajuta la evitarea sancţiunilor occidentale. Cu toate acestea, chiar şi în timp ce ţările au devenit mai apropiate, documentele militare arată că Districtul militar de Est al Rusiei repeta mai multe scenarii care descriu o invazie chineză.

Armele nucleare tactice ale Rusiei, care pot fi lansate cu rachete de pe uscat, de pe mare sau din avioane, sunt concepute pentru o utilizare limitată pe câmpul de luptă în Europa şi Asia, spre deosebire de armele „strategice” mai mari, destinate să vizeze SUA.

***