De unde vine denumirea de „an bisect”?
O dată la patru ani este adăugată în calendar, în luna
februarie, această zi de 29 pentru a se corela anul calendaristic cu
anul astronomic.
Ziua
de 29 februarie face astfel posibilă corectarea discrepanței dintre
calendarul gregorian standard și perioada de timp în care Pământul
parcurge o orbită completă în jurul Soarelui, de la un echinocțiu
la altul, care este de aproximativ 365 de zile, 5 ore, 48 de minute
și 45 de secunde, notează Arhivele Naționale ale României, pe
pagina de Facebook a instituției.
În
„Realitatea ilustrată” din decembrie 1936, care se păstrează
la Arhivele Naționale alături de o serie de calendare publicate
de-a lungul timpului în anii bisecți, a fost publicat un material
despre istoria anului bisect:
„Julius
Caesar a fost acela care a introdus anul bisect. Dar în secolul al
XVI-lea s-a observat o eroare de 10 zile. Și atunci Papa Grigore a
hotărât o reformă a calendarului. Julius Caesar a stabilit ca
bisect fiecare an de la sfârșitul unui ciclu de patru, inclusiv
acela care încheie secolul. Astăzi, ultimul an al unui secol este
considerat ca bisect numai dacă numărul său este divizibil prin
400. Anul 2000 va fi primul cap de secol bisect, de 400 de ani
încoace, constând din 366 de zile.”
Ziua
în plus a fost intercalată inițial între 23 și 24 februarie
fiind calculată în funcție de prima zi (calende) a lunii martie,
în latină „bis sextus dies ante calendas martii” (de două ori
a șasea zi înainte de calendele lunii martie), de unde denumirea de
„an bisect”.
Foto sus: Iulius Caesar în Senat, pictură de Raffaele Giannetti (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine…
