Actul abdicării lui Alexandru Ioan Cuza și alte documente inedite, publicate de Arhivele Naţionale ale României
Arhivele Naţionale ale României au publicat pe pagina de socializare a instituției actul abdicării lui Alexandru Ioan Cuza, dar și alte documente inedite legate de acest eveniment.
Cu domnia recunoscută atât de Marile Puteri, cât și de Înalta Poartă, pentru o perioadă de 7 ani, Alexandru Ioan Cuza a realizat în această perioadă limitată reformele care au adus Principatele Române în modernitate, folosind atât instrumente constituționale (plebiscitul, legiferarea prin Parlamentul bicameral), cât și îndrăzneața lovitură de stat (Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris). Îndrăzneala acțiunilor sale reformatoare a determinat coalizarea împotriva sa atât a liberalilor radicali, cât și a conservatorilor, de teama ca regimul autoritar instaurat la 2 mai 1864 să nu se transforme într-o monarhie după modelul lui Napoleon al III-lea.
În afară de textul propriu-zis al actului de abdicare, Arhivele Naţionale ale României au prezentat mai multe documente din dosarul abdicării, păstrat în colecţia Manuscrise.
Printre acestea, textul scrisorii adresate de fostul domnitor generalului Nicolae Golescu, membru al Locotenenței domnești, în care susține necesitatea respectării principiilor recunoscute de Marile Puteri, alegerea unui principe străin.
În aceeaşi zi se pun în mişcare mecanismele de convocare a unei şedinţe comune a corpurilor legiuitoare, pentru confirmarea evoluţiei evenimentelor, pentru legitimarea Locotenenţei Domneşti (Lascăr Catargiu – reprezentant al Moldovei şi al conservatorilor, generalul Nicolae Golescu – reprezentant al Ţării Româneşti şi al liberalilor, colonelul Nicolae Haralambie – reprezentant al Armatei) şi pentru alegerea principelui străin, contele Filip de Flandra.
Se depune jurământ de credinţă faţă de drapel şi faţă de noul principe.
Istoria nu a confirmat această evoluţie a evenimentelor, Filip de Flandra, membru al casei de Orléans, nedorind să-l ofenseze pe împăratul Napoleon al III-lea. A doua alegere, cumnatul lui Filip, Carol de Hohenzollern Sigmaringen, a intrat în istorie ca principe străin şi apoi primul rege al României.
Alte documente pot fi vizualizate pe pagina de Facebook a Arhivelor Naţionale ale României.
1866 februarie 11/23. Actul de abdicare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
ANR, SANIC, colecţia Manuscrise, dosar 1363, f. 7
„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“.
Alexandru Ioan