„Cele 7 minute de teroare”: Asolizarea pe Marte a roverului Perseverance

Numită de NASA „cele 7 minute de teroare”, faza de Intrare, Coborâre și Asolizare pe Marte a roverului Perseverance va fi transmisă în direct, cu întârzierea de 11 minute din cauza distanței dintre Pământ și Marte, cu ajutorul camerelor instalate pe rover, la data de 18 februarie, începând cu ora 22.55 (ora României).

Agenția spațială americană a prezentat o simulare (video jos) a modului în care se va desfășura faza EDL („Entry, Descent, and Landing” – „Intrare, Coborâre și Asolizare”) cea mai scurtă dar și cea mai periculoasă fază a misiunii Mars 2020. 

Această fază începe după ce vehiculul spațial care transportă roverul ajunge la marginea atmosferei marțiene, deplasându-se cu viteza de aproximativ 20.000 km/h. Se va încheia aproximativ 7 minute mai târziu, când roverul Perseverance va fi depus la suprafața Planetei Roșii.

Asolizarea pe Marte este foarte dificilă. Doar aproximativ 40% dintre toate misiunile trimise spre Marte, de toate agențiile spațiale, au reușit să execute cu succes această manevră. Sute de variabile trebuie să se alinieze perfect pentru succesul acestei operațiuni. Mai mult decât atât, roverul Perseverance trebuie să se descurce complet singur, notează Agerpres. 

În faza de asolizare, este nevoie de peste 11 minute pentru ca un semnal radio emis de pe Marte să ajungă la Terra, astfel încât, în momentul în care NASA va afla că roverul a pătruns în atmosfera marțiană, acesta va fi deja la sol. Din acest motiv este imposibil de transmis comenzi pentru rover în timp real, pentru a reacționa la o eventuală problemă întâmpinată în faza de EDL. Perseverance este pe cont propriu.

Cu aproximativ 10 minute înainte de intrarea în atmosferă, vehiculul care transportă roverul iese din modul de croazieră, în care a călătorit de la Pământ la Marte, și își decuplează panourile solare, antenele radio și rezervoarele de combustibil folosite în această călătorie. Din acest vehicul va rămâne doar un înveliș de protecție ca o scoică în care se află roverul. De asemenea, înainte de a intra în atmosferă, vehiculul își reorientează poziția cu ajutorul unor mici propulsoare auxiliare, astfel încât să înfrunte atmosfera marțiană cu partea protejată de scutul termic.

În timp ce coboară prin atmosfera marțiană, vehiculul va întâlni pungi de aer cu densități diferite, care îi pot schimba poziția de coborâre. Pentru a compensa aceste dezechilibre și a-și păstra poziția, vehiculul va acționa din nou, în mod automat, micile propulsoare pentru a se menține cu scutul termic în poziția corectă.

Scutul termic și frecarea de straturile atmosferice marțiene încetinesc vehiculul până la mai puțin de 1.600 km/h. De la această viteză poate fi deschisă parașuta supersonică, care are diametrul de 21,5 metri, va fi deschisă la aproximativ 240 de secunde după intrarea în atmosfera marțiană, la o altitudine de aproximativ 11 kilometri și la o viteză de aproximativ 1.512 km/h.

La 20 de secunde după deschiderea parașutei, scutul termic se separă de corpul modulului de coborâre și cade la suprafața lui Marte. Roverul Perseverance va intra în contact pentru prima oară cu atmosfera lui Marte, iar camere și alte instrumente vor începe să analizeze zona de asolizare.

În rarefiata atmosferă marțiană, parașuta va putea încetini vehiculul până la viteza de aproximativ 320 km/h. Pentru a decelera suficient pentru ca roverul să nu fie distrus la impactul cu solul este necesară activarea unor retromotoare de rachetă, după ce parașuta va fi desprinsă de rover.

Odată ce viteza de coborâre a roverului va ajunge la aproximativ 2,7 km/h, cu 12 secunde înainte de contactul cu solul, la înălțimea de circa 20 de metri, se produce ultima manevră automată prin care treapta de coborâre lasă roverul să cadă, ținut de un set de cabluri lungi de 6,4 metri. În acest moment roverul își blochează roțile în poziția de asolizare. De îndată ce roverul “simte” solul sub roți, legătura prin cabluri cu treapta de coborâre este tăiată, iar aceasta se îndepărtează și se prăbușește la o distanță sigură de Perseverance.

Foto sus: NASA/JPL-Caltech