Cum arată balanța de putere în Nord după aderarea Suediei și Finlandei la NATO

Președintele Ungariei a semnat marți proiectul de lege care aprobă aderarea Suediei la NATO, ultima formalitate care încă ținea Suedia la poarta Alianței.

Odată cu aderarea Finlandei și acum a Suediei, situația strategică din regiunea Mării Baltice și flancul de nord al Alianței militare occidentale se schimbă radical: Alianța își închide golul de apărare pe importanta rută de transport maritim din nord, lăsând Rusiei un acces limitat și puțin spațiu de manevră în cazul unei confruntări directe.

Coșmarul nordic al lui Putin

De când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu doi ani, o serie de incidente importante care au implicat conducte și cabluri submarine în Marea Baltică au transmis NATO semnale de alarmă cu privire la vulnerabilitățile sale din regiune.

Săptămâna aceasta, NATO a lansat un exercițiu de apărare a teritoriului nordic nou extins, cu peste 20.000 de soldați din 13 națiuni luând parte la exerciții în regiunile nordice ale Finlandei, Norvegiei și Suediei. Atât Finlanda, cât și Suedia au avut un parteneriat de lungă durată cu NATO, fiind implicate în exerciții și schimb de informații, dar apartenența oficială le va permite să fie pe deplin integrate în planurile de apărare ale alianței.

(Citiți și: ”De ce Războiul Rece se mută la Polul Nord”)

Aportul Suediei și Finlandei la NATO

„Aderarea Suediei și Finlandei la NATO oferă un scut neîntrerupt de la Marea Baltică la Marea Neagră și va spori și mai mult planificarea apărării și cooperarea în regiunea nordico-baltică”, a declarat un oficial NATO pentru Euractiv.

„Suedia aduce capabilități avansate, inclusiv o industrie de apărare de înaltă tehnologie, avioane de luptă, corvete navale și submarine concepute special pentru Marea Baltică”, a adăugat oficialul. Spre deosebire de majoritatea țărilor europene, Finlanda nu a încetat să cheltuiască pentru armată după încheierea Războiului Rece, în timp ce Suedia a restabilit recrutarea în 2017, care se aplică atât bărbaților, cât și femeilor.

Ambele țări aduc, de asemenea, atuuri semnificative în ceea ce privește apărarea aeriană, forțele terestre și capacitățile navale.

Finlanda are unul dintre cele mai mari arsenale de artilerie și forțe terestre din Europa, care în mărime o depășește pe cea a greilor de apărare Franța, Germania și Marea Britanie. Helsinki și-a reînnoit recent flota de avioane de luptă și este de așteptat să dețină 64 de avioane de luptă F-35 fabricate în SUA până în 2026, care vor contribui la poliția aeriană din Marea Baltică.

Suedia aduce la masa aliaților o flotă bine calibrată pentru Marea Baltică, o forță aeriană echipată cu avioane de luptă Saab Gripen dezvoltate la nivel local și propria industrie de apărare. La toate aceastea se adaugă 5G și infrastructură de generația a cincea, Nokia din Finlanda și Ericsson din Suedia dominând piața civilă 5G, mult peste Huawei din China.

Marea Baltică, ”lac NATO” din perspectivă rusă

Cu toate țările din jurul Mării Baltice, cu excepția Rusiei, acum parte a alianței militare, asta i-a determinat pe unii să eticheteze marea drept „lac NATO”.

„Dacă te uiți la o hartă, atunci din punct de vedere geografic Marea Baltică devine un lac NATO din perspectiva Rusiei, da”, a declarat Minna Ålander, cercetător al Institutului Finlandez de Afaceri Internaționale.

„Dar mai este de lucru pentru NATO și nimic din toate acestea nu se întâmplă automat, acum totul trebuie să fie planificat și exercitat, astfel încât alianța să fie pregătită pentru orice eventualitate”, a precizat Ålander.

Suedia aduce cu ea insula Gotland, care ar juca un rol central în a ajuta NATO să securizeze regiunea – dar ar fi și un punct de vulnerabilitate, fiind aproape de Kaliningrad, avanpostul vital al Rusiei la Marea Baltică. „Cine controlează Gotland poate domina spațiul aerian și maritim din sudul Mării Baltice”, a declarat Magnus Frykvall, cea mai înaltă autoritate a armatei suedeze de pe insulă, cu puțin peste un an în urmă.

Lungimea graniței comune, o provocare mai mare pentru Rusia

Noua graniță finlandeză cu Rusia, lungă de 1.340 de kilometri, reprezintă o provocare pentru alianța militară occidentală, fiind deja inclusă în cele mai recente planuri de apărare.

„Pentru Rusia însă, situația este acum mult mai complicată, deoarece, dacă ar fi vrut să se miște împotriva statelor baltice, nu ar putea pur și simplu să plece de la granița cu Finlanda”, a spus Minna Ålander.

„Faptul că granița NATO-Rusia este acum de două ori mai lungă este o mare problemă pentru Moscova, pentru că și ea ar trebui să consolideze întreaga graniță”, a mai spus reprezentantul Institutului Finlandez de Afaceri Internaționale.

Având în vedere că războiul Rusiei în Ucraina concentrează majoritatea trupelor și echipamentelor sale, Kremlinul și-a mutat contingentele spre sud și i-ar lipsi capacitățile necesare pentru a face acest lucru.

O apărare baltică schimbată

Țările baltice au fost văzute de mult timp ca ”un călcâi al lui Ahile” pentru alianță, în special din cauza amenințării că trupele terestre ruse pot ocupa coridorul Suwalki, dintre Belarus și Kaliningrad.

„Aderarea Suediei la NATO este un impuls semnificativ pentru securitatea Mării Baltice și a întregii Alianțe”, a declarat ministrul apărării al Estoniei, Hanno Pevkur. Locația strategică a forțelor armate ale Suediei ar permite NATO o mișcare mai eficientă și libertate de acțiune pe Marea Baltică, în timp ce industria internă suedeză ar contribui în mod semnificativ la „scutul defensiv al NATO”, a spus el.

„Pentru a spune mai simplu – Țările Baltice se pot simți mai în siguranță cu spatele acoperit. Avem o înțelegere comună cu Suedia că Rusia amenință pacea și securitatea tuturor țărilor din regiune. Acum este de latitudinea comandanților militari ai NATO să planifice cum să folosească cât mai bine capacitățile militare și geografia unică a Suediei”, a spus ministrul Pevkur.

Un plus pe flancul arctic

Aderarea Suediei și Finlandei înseamnă, de asemenea, extinderea prezenței NATO în Arctica, o regiune strategică pentru Rusia și China. „Importanța geostrategică a regiunilor nordice și a Arcticii a crescut, iar aliații noștri de astăzi au o prezență mai extinsă și mai activă în zonele noastre imediate decât înainte”, au declarat Forțele Armate Norvegiene.

„Aderarea Finlandei și a Suediei la NATO oferă o oportunitate sporită și trebuie să fim inovatori în ceea ce privește modul în care gândim – de exemplu, printr-un plan nordic comun care asigură o utilizare mai eficientă a forțelor militare și o capacitate operațională globală sporită prin planificare, management și organizare în comun. de forțe”.

***

(Citiți și: ”(Citiți și: ”De ce Războiul Rece se mută la Polul Nord”)”)

***