mormântul lui Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu. Originile ardeleneşti ale poetului
O echipă de specialişti şi oameni de cultură din judeţul Botoşani a găsit mormântul lui Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu, considerat pierdut în urmă cu un secol. Specialiştii explică, totodată, o serie de lucruri mai puţin cunoscute despre originea marelui poet, relatează adevarul.ro.
Despre Mihai Eminescu şi familia acestuia se cunosc, aparent, foarte multe lucruri. Ba chiar, având în vedere numărul mare de studii şi specialişti în biografia şi creaţia marelui poet, s-ar putea avansa ipoteza că despre Eminescu nu mai este nimic de descoperit. În realitate însă, sunt multe aspecte din viaţa sau din arborele genealogic al poetului necunoscute sau interpretabile. Cea mai bună dovadă în acest sens o reprezintă descoperirea făcută de un grup de cercetători de la Memorialul Ipoteşti şi de oameni de cultură din judeţul Botoşani. Într-o vizită de studiu, aceştia au găsit, în satul sucevean Călineştii lui Cuparencu, o verigă considerată pierdută din lunga genealogie a poetului Mihai Eminescu. Este vorba despre mormântul bunicului patern, un personaj puţin cunoscut, dar care poate schimba multe dintre stereotipurile ataşate poetului. Printre altele, spun specialiştii, Eminescu nu a fost moldovean get-beget, aşa cum crede majoritatea românilor, ci din contră ar fi avut origini transilvănene, poloneze şi chiar ruseşti.
Mormântul pierdut al bunicului lui Mihai Eminescu
Unul dintre misterele genealogiei lui Mihai Eminescu se leagă de bunicul său patern. Specialiştii ştiu, pe baza condicilor care consemnau decesele, că acesta se numea Vasile Eminovici şi că a murit în satul Călineştii lui Cuparencu, acum aproximativ 150 de ani. La acea vreme, Călineştii lui Cuparencu, astăzi în judeţul Suceava, era parte a Bucovinei Habsburgice. Deşi mormântul lui Vasile Eminovici a fost căutat de specialişti încă de acum 100 de ani, pentru a lămuri toate detaliile legate de arborele genealogic al lui Eminescu, nu a fost găsit. „Crucea a fost căutată de Vasile Gherasim în anii 20, mai precis în 1922. Vasile Gherasim face o vizită la Călineşti, la îndemnul directorului Liceului din Coţmani, Leonida Bodnărescu. Merge la Călineşti. Se opreşte la preotul Furtună şi cere condicile care s-au păstrat pentru a restabili datele cu privire la familia Eminovici. La preotul Furtună vine cumnata sa, doamna Cilicievici, care spune că în cimitirul vechi ar trebuie să existe mormântul lui Eminovici. Într-o după amiază, se duc în cimitirul vechi, dar nu găsesc crucea. Din acel moment, s-a considerat că acea cruce nu este de găsit şi că mormântul lui Vasile Eminovici este necunoscut”, spune Ala Sainenco, cercetător şi director al Memorialului Eminescu de la Ipoteşti.
O descoperire providenţială
Deşi problema mormântului şi a cercetătorilor privind linia genealogică a lui Eminescu, prin bunicul său patern, părea încheiată, mai mulţi cercetători şi oameni de cultură de la Botoşani au reuşit să facă o descoperire impresionantă din întâmplare. Au dat peste mormântul dispărut şi căutat de peste un secol al bătrânului Vasile Eminovici, bunicul lui Eminescu. „Lucrăm acum la refacerea muzeului tematic şi am făcut mai multe vizite de studiu în diferite locaţii din Botoşani, unde ştim că a fost şi Eminescu. În cele din urmă, am zis să mergem şi la Suceava, în satul Călineştii lui Cuparencu. Noi ne-am condus după aceleaşi date din studiile biografice, care arătau că acolo a trăit bunicul patern al poetului. Ştiam că mormântul lui nu există. În ştiinţele umaniste, argumentul acesta al autorităţii funcţionează mult mai puternic decât în ştiinţele exacte. Şi atunci dacă a spus Gherasim, Roşu sau Ungureanu că această cruce nu există, de obicei nu se mai caută. Noi am dat peste ea întâmplător, studiind cimitirul vechi, fără intenţia de a găsi crucea lui Eminescu”, mărturiseşte Ala Sainenco. Mormântul este străjuit de o cruce de piatră, cu motive sculptate, dar şi o inscripţie în chirilică ce atestă clar că acolo se odihneşte „robul lui Dumnezeu, Vasile Eminovici”.
Învăţător, dascăl şi o serie de controverse
Inscripţia de pe cruce atestă, printre altele, şi meseria pe care a avut-o Vasile Eminovici, şi anume capelan, adică dascăl şi conducător al corului bisericesc. Specialiştii spun însă că Vasile Eminovici a fost şi învăţător în sat. „Ultimul rând de pe cruce este interpretabil. Noi l-am înţeles ca şi „capelu”. El fusese capelan şi atunci asta ar fi o explicaţie. Dar mai stăm în dubii cu această interpretare. Vasile Eminovici venise acolo ca dascăl şi de fiecare dată se înscria în paranteză şi capelan. Deci el conducea şi corul din biserică. Probabil că o perioadă a fost şi învăţător acolo în sat până a fost angajat ca al doilea dascăl. Se ştia că, timp de câţiva ani, i-ar fi învăţat carte şi pe copiii din Călineştii lui Cuparencu”, adaugă Ala Sainenco.
Totodată, data decesului diferă de cea din condicile oficiale. Dacă în arhive este trecut anul 1844, pe cruce apare anul 1859. Specialiştii spun că, de fapt, pe cruce a fost trecută data amplasării monumentului funerar, după ce înainte ar fi avut la mormânt o cruce de lemn. Cert este că bunicul lui Eminescu a fost învăţător şi dascăl într-un sat din Bucovina Habsburgică. Totodată, specialiştii spun că doar doi dintre fiii săi au avut tragere de inimă la carte, şi anume Ştefan şi Gheorghe Eminovici, ultimul fiind tatăl poetului Mihai Eminescu. „A insistat ca şi fiii lui să facă carte, mai precis Gheorghe Eminovici şi fratele mai mic al acestuia, Ştefan Eminovici. Aceştia au făcut carte la Suceava, cu dascălul Ioniţă. Mai puţin fiul său Ioan, care nu avea tragere la carte”, adaugă Sainenco.
Eminescu, origini transilvănene, poloneze şi posibil ruseşti
Totodată, prin bunicul patern, spun specialiştii, s-a constatat că Mihai Eminescu nu era nici pe departe moldovean get-beget, aşa cum este cunoscut publicului larg, ci era, cel mai probabil, pe jumătate transilvănean. Bunicul său, Vasile Eminovici, al cărui mormânt tocmai a fost găsit, se trăgea din Blaj şi a ajuns în Bucovina abia la începutul secolului al XIX-lea. „Eminovicii veneau din Transilvania, din oraşul Blaj. Aceasta este ultima versiune şi cea mai argumentată. Iar dacă deschidem dicţionarele geografice din 1908, aflăm că acest sat, Călineştii lui Cuparencu, a fost populat cu locuitori din Transilvania. Şi astfel se confirmă şi cu această constatare din dicţionar că ar fi venit din Transilvania, de la Blaj, unde făcuse şi şcoala”, spune Ala Sainenco.
Conform studiilor, Vasile Eminovici s-a născut în deceniul al şaptelea al secolului al XVIII-lea la Blaj, unde a urmat cursurile şcolii normale. Acesta ar fi migrat în Bucovina, fiindcă în această provincie ar fi fost o nevoie de învăţători şi dascăli, iar tânărul Vasile Eminovici ar fi găsit o slujbă la Călineştii lui Cuparencu în anul 1804. Ba chiar din cauza numelui se presupune că „Iminovicii” de la Blaj aveau, cel mai probabil, origini sârbeşti sau poloneze. În orice caz, reputatul critic literar şi cercetător George Călinescu era convins că Eminescu, după mamă, Raluca Iuraşcu de la Joldeşti, era rus. „După mamă, Eminescu pare, însă, indiscutabil, rus. Căci moşul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice şi aşezat pe malul Siretului, în apropiere de satul Sarafineşti, unde, în straie ţărăneşti şi sub numele de Donţu, se îndeletnicea cu prisaca”, scria acesta în ”Viaţa lui Eminescu”. Pe lângă origini transilvănene şi presupus sârbeşti sau ruseşti, Eminescu avea cert şi origini bucovinene. Mai ales prin bunica sa maternă, Paraschiva Brihuescu, căsătorită cu Vasile Iuraşcu, moşierul din Joldeşti, cel despre care se presupune că avea origine rusească. Bunica maternă a lui Eminescu era originară din Băneşti, judeţul Suceava.
