„Pop Art-ul politic” – arta contemporană chineză ironizează „realismul socialist” din epoca maoistă

„Pop Art-ul politic” a apărut în China anilor 1980, fiind o sinteză a artei pop occidentale cu „realismul socialist” din epoca maoistă, pe care îl ia și acum în derâdere, punând sub semnul întrebării tot ce se întâmplă de atunci încoace în ţara lui Confucius.

Portretele (repetitive sau nu) ale lui Mao realizate de Andy Warhol în anii 1970 l-au inspirat pe plasticianul chinez Li Shan, al cărui „Mao” amintește izbitor (deși NU este deloc o imitaţie!) de lucrările plasticianului american. Este o lucrare de 105/150,7 cm, în care un portret al Iubitului Conducător, tipărit și decupat, a fost lipit peste fondul realizat cu culori acrilice, după care i s-a adăugat o floare în gură, care îl face pe privitor să se gândească la Carmen, personajul principal din opera lui Bizet… Acest portret al lui Mao poate fi numit oricum, numai apologetic nu!

Nu trebuie uitat nici tabloul „Great Criticism – Coca- Cola”, realizat de Wang Guangyi, în care muncitori chinezi reprezentaţi în cel mai autentic stil realist socialist, părând desprinși dintr-un afiș de propagandă al anilor 1950-1960, ţin în mână un steag roșu înfășurat pe… un stilou, sub care se poate vedea bine-cunoscutul logo Coca-Cola.

Istoria lui Ai Weiwei

Trebuie de asemenea menţionat sculptorul, cineastul, muzicianul și arhitectul chinez Ai Weiwei (născut pe data de 28 august 1957 la Beijing) – ale cărui copilărie și adolescenţă au fost profund afectate de excesele autorităţilor chineze în timpul Revoluţiei Culturale. Când de-abia împlinise un an, tatăl său, cunoscutul poet Ai Qing, a fost acuzat de „deviaţionism de dreapta”, fiind trimis, împreună cu familia sa, într-o „tabără de reeducare prin muncă”, unde a fost silit să devină vidanjor.

La maturitate, Ai Weiwei s-a remarcat nu numai prin realizările sale în plan artistic, ci și prin atitudinea sa civică, de critică deschisă a abuzurilor guvernului ţării sale. Plecat la studii în Statele Unite, fiind unul dintre primii studenţi care au primit aprobarea guvernului de la Beijing în acest sens, Ai Weiwei a abordat domeniul foarte de avangardă al așa-numitei „arte conceptuale”, în care materia primă o reprezintă obiecte din viaţa de zi cu zi, găsite pe stradă sau chiar aruncate la gunoi.

Realizările din această perioadă i-au adus aprecierea unor artiști de seamă, dintre care îl menţionăm pe avangardistul Andy Warhol. S-a împrietenit cu poetul Allen Ginsberg (care, mai târziu, avea să-l viziteze pe tatăl artistului, poetul Ai Qing, în China) și și-a descoperit talentul de artist fotograf.

În 1993, ca urmare a faptului că tatăl său s-a îmbolnăvit grav, Ai Weiwei s-a întors în China, unde a scris despre artiștii din generaţia sa (Black Cover Book în 1994, White Cover Book în 1995 și Gray Cover Book în 1997). În 1999, artistul s-a mutat în localitatea Caochangdi, situată la nord-est de Beijing, unde a construit de la zero un studio de artă – prima sa realizare în materie de arhitectură.

Ca activist civic, Ai Weiwei a devenit foarte repede incomod, iar răspunsul autorităţilor a fost pe măsură: în luna august a anului 2008, după ce a depus mărturie în favoarea unui alt activist civic, Tan Zuoren, a fost bătut crunt de poliţie. Ca urmare, Ai Weiwei a făcut hemoragie cerebrală, fiind apoi internat într-un spital din Germania, unde a fost operat pe creier. Cu toate acestea, s-a întors acasă, unde persecuţiile au continuat.

Pe data de 3 aprilie 2011, Ai Weiwei a fost arestat pe Aeroportul Internaţional din Beijing, unde încerca să se îmbarce într-un avion cu destinaţia Hong Kong, sub acuzaţia de „infracţiuni economice”. Presa aservită guvernului de la Beijing a dezlănţuit o campanie împotriva lui Ai Weiwei, numindu-l „plagiator” și acuzându-l de „comportament deviant”. A stat în arest 81 de zile (într-o cameră în care lumina nu se stingea niciodată) fără a fi pus în mod oficial sub acuzaţie.

Ai Weiwei, în februarie 2020, la Berlin, în fața unei lucrări proprii

Statele Unite și Uniunea Europeană au înaintat proteste viguroase guvernului chinez, iar în întreaga lume au avut loc manifestaţii de protest prin care se cerea eliberarea imediată a artistului. Fundaţia Solomon R. Guggenheim și Consiliul Internaţional al Muzeelor au organizat campanii de petiţii, iar Vaclav Havel i-a trimis o scrisoare deschisă premierului chinez Wen Jibao, condamnând arestarea abuzivă a lui Ai Weiwei, scrisoare semnată de numeroși intelectuali din întreaga lume.

Ca urmare, a fost eliberat pe data de 21 iunie a aceluiași an, dar în noiembrie autorităţile au demarat o nouă investigaţie împotriva sa – de data asta, pentru pornografie! Ca urmare a multor „atenţii” de acest fel, Ai Weiwei s-a expatriat în anul 2015, stabilindu-se în Germania. Artistul, ale cărui merite au fost recunoscute prin acordarea foarte multor premii de prestigiu, este unul dintre promotorii excesivismului, curent artistic de avangardă care denunţă excesele societăţii capitaliste contemporane și consumerismul.

Acest text este un fragment din articolul Pop Art. Revolta împotriva elitismului, publicat în numărul 219 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 22 aprilie – 20 mai 2020, dar și în format digital pe paydemic.com.