Asasinii din umbră – Gripa spaniolǎ n-a fost gripǎ
Omenirea este astǎzi ȋngrozitǎ de efectele rǎspȃndirii unui coronavirus ȋn spațiul chinezesc, dar agentul patogen profitǎ de globalizare și s-a mișcat cu avionul, vaporul, automobilul sau trenul ȋn toate direcțiile. Virulența deosebitǎ a fǎcut sǎ fie luate mǎsuri excepționale de carantinǎ ca pe vremea holerei. Nu este de glumit cu boala, mai ales cǎ existǎ bǎnuiala cǎ ar fi pornit dintr-un laborator unde nu toate cercetǎrile sunt fǎcute pentru binele populației.
Posibilitǎțile deosebite ale germenilor au fost demonstrate ȋn timpul epidemiei de gripǎ spaniolǎ din 1918 și medicii s-au dus pȃnǎ ȋn Alaska pentru descoperirea tulpinii responsabile pentru mǎcelul planetar, specialiștii vorbind despre 50 – 100 milioane de victime, adicǎ Primul Rǎzboi Mondial a fost un fel de petrecere ȋn comparație cu ce putea virusul. Nu este de mirare de ce militarii au ȋncercat sǎ facǎ arme biologice, chiar și cancerul fiind ȋn centrul atenției savanților ȋn uniformǎ. Culmea este cǎ nu gripa a omorȃt atunci ȋn masǎ, chiar și ȋn periculoasa variantǎ aviarǎ. Epidemia de la sfȃrșitul conflagrației a fost descrisǎ ȋn multe moduri și nu mai trebuie repovestitǎ acum, ci trebuie sǎ ne concentrǎm pe descoperirea vinovatului.
Se știe cǎ orice conflagrație este ȋnsoțitǎ de o slǎbire a organismelor umane și microbii de toate felurile profitǎ pentru a prolifera la o scarǎ cȃt mai mare. Un caz ȋnregistrat ȋn rȃndurile armatei germane ce lupta pe frontul din Moldova vine sǎ indice pe adevǎratul asasin. Ofițerul Leon Hetzer din Divizia 89 infanterie a descris lupta de la Mǎrǎșești din fierbintea varǎ a anului 1917 și amintește ȋn treacǎt despre cǎpitanul Wolff, comandantul Batalionului III din Regimentul 333. Acesta era grav bolnav de gripǎ, dar a fost obligat sǎ lupte din cauza situației disperate a unitǎții. A cǎzut la datorie ȋn ziua de 8 august. Este interesant cǎ gripa se manifesta ȋn plinǎ varǎ, pe o cǎldurǎ ucigǎtoare mai ales de soldați rǎniți, și ȋn forme serioase. Era, ȋn realitate, o infecție cu Mycoplasma pneumoniae, agent patogen ce preferǎ tocmai concentrǎrile militare și școlare. Gripa spaniolǎ adora sǎ ucidǎ tineri puternici, adicǎ era exact modul de acțiune al micoplasmelor. A fost permanent pe lȃngǎ trupe și a gǎsit prilejul sǎ atace ȋn forțǎ ȋn 1918 masele prost hrǎnite. Mizeria din tranșee și contactul permanent al militarilor unii cu alții a deschis drumul pandemiei. Medicii americani au constatat cǎ micoplasmele afectau recruții atinși de pneumonii ȋn procente variind ȋntre 8 și 40%. Copiii puteau fi atinși pȃnǎ la o proporție de 60 de procente.
Asasinul invizibil a fost descoperit ȋn sfȃrșit, dar astǎzi tetraciclina face uitatǎ puterea mortalǎ a micoplasmelor. De ce nu s-a acuzat acest agent invizibil pentru prǎpǎdul din 1918? Explicația este una simplǎ: micoplasmele sunt obișnuite ȋn mucoasa bucofaringianǎ. Tocmai aceastǎ rǎspȃndire universalǎ le-a deschis orice granițǎ. Micoplasmele sunt foarte discrete ȋn faza de incubiție, aceasta durȃnd cel puțin o sǎptǎmȃnǎ. Purtǎtorul poate sǎ trǎiascǎ liniștit și peste trei sǎptǎmȃni, ceea ce asigurǎ o deplasare pe mari distanțe a bolii. Cel atins poate sǎ contamineze timp de o lunǎ și picǎturile rezultate din strǎnut pot infecta pȃnǎ la 85% din cei aflați ȋn spații ȋnchise.
Bibliografie minimalǎ
https://fr.wikipedia.org/wiki/Grippe_de_1918
https://fr.wikipedia.org/wiki/Mycoplasma_pneumoniae
Hetzer, Leon, Din campania contra Romȃniei 1916 – 1918, ȋn Romȃnia militarǎ, nr. 5,7-8/1939.
Teodorovici, Grigore, Epidemiologia bolilor transmisibile, Editura medicalǎ, București, 1978.
