Tornada noastră cea din toţi anii
Luna iunie a fiecărui an este însoţită de ploi puternice, generate de cicloni ce se dezvoltă în Marea Mediterană. Dacă ciocnirea maselor de aer cald şi umed cu cele reci are loc deasupra României, se pot declanşa furtuni deosebite, viteza vântului căpătând valori greu de imaginat. Nu este exclus ca poluarea generată de activităţile umane să favorizeze dezastrele naturale. Aşa s-a întâmplat şi în iunie 1979, forţa gazelor puse în mişcare de diferenţele de temperatură surprinzând autorităţile comuniste. Stâlpii reţelelor de electricitate au ajuns să fie simple beţe de chibrit din oţel şi beton.
Au fost spulberaţi pe o porţiune îngustă între Craiova şi Râmnicu Vâlcea 21 de stâlpi pentru reţeaua de 110 kV. Vântul putea şi mai mult. A găsit în regiune şi 12 stâlpi ai reţelei de 220 kV şi i-a făcut operă de artă modernă. Mândria regimului comunist era reprezentată de cablurile electrice capabile să transporte curentul electric la o tensiune de 400 kV şi aici erau folosite cele mai bune materiale şi au fost efectuate calcule sofisticate privind rezistenţa structurii ce stătea la baza sistemului naţional de electricitate. Natura a vrut să demonstreze că nu are probleme cu aceste mărunte realizări ale omului contemporan şi au fost rupţi rapid 18 stâlpi. Aceştia au un complicat schelet metalic proiectat să opună o minimă rezistenţă vântului. Înălţimea atinsă este de 65 m şi lăţimea maximă ajunge la 38 m. Autorul lucrării despre sistemul energetic, Constantin Handrea, preciza că totul s-a produs într-o porţiune îngustă, deci ceea ce a lovit România în acel an a fost mai mult ca sigur o tornadă. Din fericire, se pare că turbionul a preferat zonele puţin locuite, dar nu se ştie ce mai conţin documentele de arhivă ale timpului.
Bărăganul, o câmpie vastă ce pare să fie un fel de oglindă ce reflectă căldura spre cer, pare pentru românul contemporan un fel de pol al furtunilor. Iarna vine viscolul de îngroapă în troiene localităţi întregi, dar vara este loc pentru un fenomen meteorologic presupus nou şi numit tornadă. Incidentele de la Făcăieni şi Drajna arată cât de spectaculoase sunt vânturile turbionare, dar efectele pot fi dezastruoase dacă ating localităţile.
SUA verifică an de an ce înseamnă un astfel de spasm atmosferic şi unele aşezări au fost reduse la mormane de lemne şi fiare. Perioada comunistă a fost una în care nu prea era loc pentru nenorociri de orice fel, contând numai realizările măreţe ale regimului. O furtună sosită în iunie 1982 a făcut prăpăd într-o zonă restrânsă de la nord de Timişoara. Vântul a măturat fără mari probleme 55 stâlpi din reţeaua de 220 kV, 117 de la cea de 110kV şi 529 de medie tensiune. Formularea autorului despre Sistemul energetic, Constantin Handrea, este elegantă, ocolitoare, pentru că în 1984 nu se putea spune adevărul.
Un front atmosferic demn să fie amintit de cronicarul Manolache s-a întâmplat în 29 iunie 1797. A intrat în Ţara Românească pe la Cozia şi a lovit în special Subcarpaţii până în Moldova. A dat grindină cât oul de găină, dar a şocat prin vijălie şi potop foarte tare, cât să speriaseră oamenii că or să piere cu toţii.
Adevărul este că se pot produce turbioane în orice punct al României, inclusiv în regiunile nordice ale ţării. Să nu uităm că au fost semnalate chiar şi în zona Moscovei, cea mai documentată fiind cea din 1904 când a fost grav afectată zona Lefortovo. O serie de tornade a lovit regiunea Iaroslav de la nord de capitală în 1984 şi unele au ajuns la gradul F5 pe scara Fujita. Cel puţin 92 de persoane au pierit sub forţa de baros a maselor de aer. Vârtejurile de mari proporţii nu sunt ceva nou, dar nici nu li se făcea publicitate pe vremuri şi nu existau telefoane mobile pentru a fi filmate în plină acţiune. Dacă se manifestau în sate izolate, rămâneau uitate pentru totdeauna. Autorităţile aveau grijă să ascundă efectele reale pentru a strica faţa regimului comunist.
Pasiunea oamenilor pentru studiu a dus la constatarea că vânturile circulare şi ascendente nu sunt specifice continentului american şi că se pot produce oriunde apare o mare diferenţă de temperatură şi presiune. Au fost descoperite astfel de dezastre la Paris în 10 septembrie 1896 şi la Köln în 7 august 1898. Este interesant că turbionul s-a format chiar în oraşe, ceea ce demonstrează clar că insulele de căldură urbană favorizează furia naturii. Furtuna devastatoare din 1984 a apărut atunci când o masă de aer cu un minim barometric specific tropical a fost atrasă irezistibil spre nord în timp ce un front rece se strecura nervos până la Bucureşti.
Încălzirea climatică favorizată de folosirea motoarelor pe bază de combustibil fosil alimentează energia tornadelor. Marile lucrări din beton (oraşe, autostrăzi şi aeroporturi) asigură aerul cald necesar combinării cu cel rece şi fenomene din ce în ce mai spectaculoase vor reţine atenţia reporterilor de televiziune. România anului 2019 a început în forţă cu tornada de la Drajna din ziua de 30 aprilie şi cea mai recentă a lovit localitatea Mirosloveşti din judeţul Iaşi în 5 iulie, acolo unde au fost spulberate acoperişurile a trei case şi una a fost nimicită în proporţie de 80%. Curenţii de aer au spulberat căpiţele cu fân, gardurile şi stâlpii de alimentare cu electricitate. Dacă documentele timpului au amintit de cel puţin 129 de fenomene devastatoare în perioada 1822 – 2013, încălzirea climatică o să le multiplice numeric.
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_European_tornadoes_and_tornado_outbreaks
Cernovodeanu, Paul; Binder, Paul, Cavalerii Apocalipsului, SILEX, Bucureşti, 1993.
Handrea, Constantin, Sistemul energetic de la centrala electrică la consumator, Editura Albatros, Bucureşti, 1984
