Mercenari, spioni şi agenţi dubli se adună în masă la Bogota

În Casablanca Munţilor Anzi, se pare că toată lumea complotează pentru controlul asupra ţării vecine, Venezuela, notează Bloomberg, citat de adevarul.ro.

Crizele geopolitice tind să creeze centre surprinzătoare de refugiu şi spionaj. În timpul Războiului Rece, a fost vorba despre Berlinul de Vest, în perioada premergătoare războiului din Irak, Amman, capitala Iordaniei, avea acest rol. Acum atenţia lumii se îndreaptă către Venezuela, o naţiune ai cărei oameni sunt aproape de foamete, în ciuda faptului că stau pe cele mai mari rezerve de petrol ale lumii. Administraţia Trump, invocând Doctrina Monroe, susţine că îndepărtarea din funcţie a preşedintelui venezuelean Nicolas Maduro nu este negociabilă. Peste 50 de state îl susţin pe liderul din opoziţie Juan Guaido drept preşedinte interimar al ţării. Moscova a replicat prin trimiterea unor consilieri militari la Caracas. Alături de Beijing, Ankara şi Havana, şi Moscova îl susţine pe Maduro. Precum şi conducerea Armatei venezuelene-cel puţin până acum. 

Cu diplomaţii americani retraşi din Caracas şi Venezuela abia reuşind să funcţioneze din cauza penelor de curent şi a inflaţiei, Bogota a devenit câmpul de luptă pentru conflictul care se formează la graniţa de est a Columbiei.  

Vânzătorii de dulciuri? Membri ai unei unităţi de contrainformaţii cunoscută ca „la Sombra“ – Umbra – trimisă de către regimul încolţit al lui Maduro.

Oamenii de vârstă mijlocie în costume de bun gust, dar vechi şi ponosite, care-şi beau cafeaua la o cafenea din Virrey Park? Profesori venezueleni care au scăpat de arestare, anul trecut, şi s-au grăbit să vină aici fără documente, şi să trăiască în apartamente zgomotoase mobilate doar cu canapele de dormit. Şi tinerii arătoşi, cu alură sportivă, care beau bere la Hotelul Dann Carlton? Mercenari şi foşti ofiţeri venezueleni care-şi plănuiesc următoarea mişcare.

Zborurile către Columbia sunt pline ochi. Vicepreşedintele Mike Pence şi secretarul de Stat Mike Pompeo, alături de reprezentantul democrat din Congres, Eliot Engel şi senatorul Tim Kaine, au condus recent delegaţii aici. Înainte ca otrăvirea din 2018 în Marea Britanie a lui Serghei Skripal să stârnească tensiune cu Rusia, Serghei Skripal, fost agent dublu care lucra pentru MI6, a fost trimis aici pentru a-i ajuta pe columbieni să se gândească la felul cum ar putea să contracareze prezenţa rusă din ce în ce mai mare. Cubanezii le-au spus oficialilor columbieni că îşi vor reduce prezenţa în ţară, dar oficialii columbieni susţin că se întâmplă exact contrariul.

Unii susţin că Bogota seamănă cu Casablanca în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La fel ca în clasicul film cu Humphrey Bogart, legat de viaţa şi moartea din oraşul de pe timpul războiului, refugiaţii năvălesc şi schimbă drastic ordinea socială. Dar Casablanca – atât locul istoric, cât şi versiunea hollywoodiană – a fost un loc din care refugiaţii sperau să plece, căutând să ajungă la Lisabona şi apoi la New York. Pentru unii venezueleni, Bogota este, de asemenea, o oprire în drumul lor spre alte locuri-Brazilia,Chile, Peru. Însă pentru mulţi alţii, este un loc confortabil unde ar putea să-şi facă o viaţă.

Columbia a fost mereu un paradox, sofisticată şi simplă în acelaşi timp. Clasa sa tehnocrată studia la unele dintre cele mai bune instituţii, în timp ce bande de revoluţionari marxişti au preluat zona rurală cu forţa. Timp de zeci de ani, Bogota a fost un loc deprimant, cu o ploaie rece continuă şi străzi sugrumate de trafic, pline de pungaşi şi fără vreun farmec. Însă în ultima vreme oraşul s-a schimbat: sute de restaurante de lux, kilometri de piste pentru biciclete, numeroase spaţii verzi şi lanţuri de cafenele cochete. Există un sentiment de libertate, de experimentare. În weekenduri, bicicliştii se îndreaptă spre munţi şi fac picnicuri la grătarele situate în locuri din care se poate vedea panorama oraşului în care gherilele obişnuiau să facă legea. Câinii care detectează bombe încă îşi fac treaba în hoteluri şi o multitudine de autobuze vechi merg paralel cu pistele de biciclete, prin fumul gros scos de ţevile de eşapament. Aşadar Bogota este poate văzut ca un oraş în tranziţie, în loc de unul care deja a ajuns la destinaţie.

Autorităţile columbiene îl dispreţuiesc pe Maduro şi sunt nerăbdătoare să-l vadă înlăturat de la putere. Dar prezenţa agenţilor înarmaţi provoacă nelinişte. Columbienii nu vor să pară lipsiţi de ospitalitate, dar sunt îngrijoraţi de reputaţia din ce în ce mai evocată a capitalei Bogota drept centrul comploturilor anti-Venezuela. Pe 23 februarie, atunci când ajutoarele internaţionale au fost blocate de către miliţiile lui Maduro, peste 1.000 de membri ai Gardei Naţionale venezuelene au trecut graniţa, în căutare de azil.

Columbienii vor să-i ajute, cazându-i la un hotel bine aprovizionat, în apropiere de graniţă, în timp ce se gândesc dacă să le ofere sau nu azil. Dar există temeri că ar putea fi spioni sau agitatori; autorităţile au prins şi deportat mai mulţi presupuţi agenţi infiltraţi ai lui Maduro. Afluxul presupune provocări pentru guvernul columbian, pe care acesta abia începe să le înţeleagă.

„Noi, ca ţară, nu ne-am gândit cum vom aborda problema oamenilor care au venit în ţara noastră pe 23“, a spus Victor Guerra, de la poliţia de frontieră. „ Nu aveam pregătit niciun protocol. Suntem în cursul creării unui sistem care să ne spună dacă cei care intră în ţară o facă pentru motivele pe care le spun sau alte motive, şi, cel mai important, cine sunt cu adevărat.“ Dacă refugiaţii vor face mai multe probleme, Bogota va avea un cuvânt potrivit sub care să-i adune pe „suspecţii de serviciu”: venezuelenii.