Piromania nenorocea Romȃnia interbelicǎ

Mulți oameni se întreabă de ce țara din Carpați, având resurse ale solului și subsolului din belșug, nu poate să progreseze la fel de repede ca popoarele din Occident. Au fost căutate cauzele fenomenului și se poate spune că barbarii de vecini au stat la originea nenorocirilor prin tot felul de războaie și invazii. Maghiarii, polonezii, tătarii, turcii, rușii, austriecii, germanii și americanii au distrus și jefuit după pofta inimii, conflictele moderne fiind din ce în ce mai distrugătoare.

Se poate pune totuși întrebarea dacă nu cumva și mentalitățile și acțiunile locuitorilor de pe aceste meleaguri, indiferent de etnie, au fost la fel de nocive pentru fericirea și evoluția indivizilor și a comunităților. Datele statistice vin să arate, fără a preciza etnia vinovaților, că răul intern putea să fie devastator. Perioada interbelică a însemnat o scăpare de barbarii de tirani, dar incendierile erau la ordinea zilei, mai ales în mediul rural. Astfel, anul 1925 a fost marcat de 1.748 de focuri, autoritățile demonstrând că 262 au fost puse cu intenție. Sătenii aveau o plăcere morbidă să inițieze pârjolul, 208 cazuri fiind consemnate la țară.

Trecerea timpului și declanșarea temutei crize economice în anul 1929 n-au dus la transformări la nivelul comportamentului. Dimpotrivă. Anul 1931 a condus detașat la cazurile de incendiere, autoritățile înregistrând 339. Mai bănuiau existența unor mâini criminale în alte 232 de situații. Anul 1934 a rămas în istorie prin cele 4.427 de nenorociri, incendierile fiind dovedite în 204 cazuri. Grav este că autoritățile au presupus că alte 491 aveau aceeași cauză. Tot țăranii conduceau detașat în ambele situații, 187 fiind dovedite și 426 bănuite. Istoria a demonstrat că nu se învață mai nimic din lecțiile trecutului, recent sau mai îndepărtat, și prăpădul s-a repetat în 1935. Au fost declanșate 117 pârjoluri și în alte 491 intenția era bănuită. Tot mediul rural conducea net cu 426 de cazuri. Aici nu erau incluse cazurile în care erau pornite nenorocirile în urma eliberării solului de resturile vegetale prin para focului. 

Ura împotriva vecinilor era focosul ce genera nenorocirile arzătoare și motive se găseau întotdeauna. Istoria a demonstrat că locuitorii de pe meleagurile carpatine au o profundă dușmănie împotriva rudelor și a celor apropiați, preferând de multe ori prietenia vecinilor inamici și chiar robia din partea acestora, importantă fiind nefericirea celor pe care nu-I suportau. Această trăsătură sufletească rămâne o constantă în timp și pojghița de studiu în școală nu poate să pună capăt blestemului de generații. Nu se dorește menținerea unei stări de bine și de fericire, dragostea de nenorocire fiind mai puternică decât orice brumă de rațiune. Pofta de distrugere, o puternică latură a funcționării creierului uman, își lasă amprenta asupra civilizațiilor și este o puternică frână în calea progresului la nivel mondial.