Familia regală a Belgiei și fatalitatea
Pe 29 august 1935, își pierdea viața, la doar 30 de ani, într-un tragic accident de automobil, regina Astrid (foto sus), soția suveranului Belgiei, Leopold al III-lea (1934 – 1951). Nu era însă ceva neobișnuit ca familia regală belgiană să treacă prin astfel de împrejurări dramatice.
Charlotte a Belgiei, sora lui Leopold al II-lea, soție a nefericitului arhiduce Maximilian, împărat al Mexicului, nu și-a putut reveni niciodată după dramaticul sfârșit al soțului său, executat în 1867, la Queretaro, trăind până la sfârșitul vieții cu mințile rătăcite.
Leopold Ferdinand, conte de Hainaut, singurul fiu al regelui Leopold al II-lea, și-a pierdut viața în 1869, la vârsta de 10 ani, înecându-se într-un heleșteu.
Viața prințesei Ștefania, fiica aceluiași rege Leopold al II-lea, căsătorită în 1881 cu moștenitorul tronului Austro-Ungariei, Rudolf de Habsburg, avea să fie marcată de tragicul sfârșit al soțului său: pe 30 ianuarie 1889, cadavrul acestuia și al amantei sale Maria Vetsera au fost găsite în pavilionul de vânătoare de la Mayerling. Sinucidere sau crimă? Nici până astăzi nu se știe cu exactitate ce s-a întâmplat.
Viața unei alte fiice a lui Leopold al II-lea, prințesa Louisa, a fost un lung martiraj. Căsătorită de la frageda vârstă de 17 ani cu un văr, Filip de Saxa-Coburg-Gotha, care o maltrata, a încercat să fugă. A fost însă prinsă și internată într-un ospiciu, unde avea să-și sfârșească zilele.
La doar 22 de ani, pe 23 ianuarie 1891, și-a pierdut viața prințul moștenitor Baudouin de Flandra. Fratele său Albert avea să devină rege, sub numele de Albert I. Acesta, supranumit de compatrioți „Regele Erou”, era pasionat de alpinism, și de aici avea să i se tragă și moartea: pe 17 februarie 1934 avea să-și piardă viața în timp ce încerca să escaladeze stâncile de la Marche-les-Dames.
Funeraliile reginei Astrid
