Cȃnd rujeola era un adevǎrat pojar pentru Romȃnia
Bolile copilǎriei par ceva banal pentru cititorii din zilele noastre și existǎ recomandǎri sǎ nu mai fie vaccinați copiii pentru cǎ existǎ riscul apariției unor reacții adverse. Mai bine sǎ fie ȋnfruntate maladiile ȋn mod natural. Savanții de internet comit o eroare pur criminalǎ prin lansarea de informații false pentru un public relativ puțin capabil sǎ facǎ diferența ȋntre științǎ și imposturǎ.
Istoria poate sǎ vinǎ ȋn ajutorul poporului romȃn și sǎ ofere lecții utile ȋmpotriva excrocilor din mediul virtual. Anuarele statistice din perioada interbelicǎ vin sǎ precizeze cǎ rujeola pȃrjolea la propriu trupurile romȃnilor și multe familii ȋși duceau copiii la groapǎ din cauza sistemului sanitar complet depǎșit ȋn mediul rural. Pojarul a omorȃt ȋn 1934 nu mai puțin de 5.725 de cetǎțeni romȃni, dar numai 218 au fost din mediul urban. Statul romȃn avea prea puține fonduri pentru a se ocupa de rețeaua sanitarǎ din toate satele risipite prin cele mai ascunse ținuturi și ȋn multe nici nu exista urmǎ de dispensar. Situația s-a mai ȋmbunǎtǎțit ȋn anul urmǎtor, numǎrul victimelor ajungȃnd la 3.440. Serviciul sanitar orǎșenesc a reușit sǎ reducǎ numǎrul victimelor la numai 96. Era o victorie adevǎratǎ a medicilor pentru cǎ plecaserǎ aproape de la zero ȋn confruntarea cu temutul virus.
Rujeola este impropriu consideratǎ o boalǎ banalǎ, a copilǎriei, fiind, ȋn realitate, o maladie din categoria celor hemoragice, rudǎ mai ȋndepǎrtatǎ a temutei Ebola. Impactul agentului patogen poate sǎ fie unul invizibil, cei atinși rǎmȃnȃnd cu sechele pe viațǎ la nivel intelectual. Nu este de joacǎ și autoritǎțile ar trebui sǎ se ocupe de vaccinarea obligatorie ȋn cel mai serios mod, chiar dacǎ mai existǎ nemulțumiți printre locuitori. Agenții patogeni au scris istoria și n-au avut vreodatǎ odihnǎ.
Biliografie minimalǎ
Manuilă, Sabin (coordonator), Anuarul statistic al României 1935 şi 1936, Bucureşti.
Saizu, I., Tacu, Al., Europa economică interbelică, Institutul european, Iaşi, 1997.
