Obiecte de artă chineză, furate din muzee din toată lumea

În ultimii ani, numeroase obiecte de artă chineză au fost furate din muzee din toată lumea. Mai multe voci au ridicat semne de întrebare cu privire la o serie de jafuri, care început din 2010. Există o legătură între aceste evenimente și dorința Guvernului de la Beijing de a-și recupera comorile pierdute? 

Seria jafurilor care au vizat obiecte de artă chineză de mare valoare a început în Stockholm, în 2010. Câteva mașini au luat foc pe străzile orașului, într-o seară de vară. Focul fusese pus intenționat, pentru a le distrage atenția forțelor de ordine. În timp ce autoturismele ardeau, o bandă de hoți s-a grăbit spre reședința regală suedeză și și-au croit drum către pavilionul chinez din Palatul Drottningholm. Au furat ce au vrut din colecția permanentă de artă și antichități. Poliția a declarat presei că hoții au fugit de la locul jafului cu bicicletele, s-au îndreptat spre un lac și odată ajunși acolo, au pornit pe apă cu o șalupă de viteză. Jaful a durat mai puțin de șase minute, relatează Adevărul.

O lună mai târziu, în orașul Bergen din Norvegia, intruși au pătruns prin tavanul de sticlă în muzeul KODE și au furat 56 de obiecte din Colecția China. La scurt timp după jaful din Bergen, Muzeul Oriental de la Universitatea Durham din Marea Britanie a fost prădat de hoți și după aceea un muzeu din Cambridge. În 2013, muzeul norvegian KODE a fost din nou jefuit, de data aceasta tâlharii luând 22 de relicve.

Pe 1 martie 2015, hoții au avut o nouă țintă: Muzeul chinez al Chateau de Fontainebleu. Înființată de ultima împărăteasă a Franței, soția lui Napoleon al III-lea, galeria de artă chineză avea lucrări atât de rare, încât valoarea lor era considerată incalculabilă. În ultimii ani, însă, proveniența lucrărilor a devenit un subiect sensibil: cea mai mare parte a colecției muzeului a fost furată din China în 1860, de către soldați francezi.

Jaful de la Chateau de Fontainebleu a durat șapte minute, timp în care au fost furate 22 dintre cele mai valoroase obiecte ale muzeului. Poliția a ajuns în scurt timp, însă nu mai era nimic de făcut. Înainte de a dispărea, hoții au golit un extinctor, probabil în speranța că spuma va șterge amprentele sau urmele de încălțăminte.

În anii ce au urmat jafului de la Fontainebleau, furturile au continuat în Europa. Amploarea fenomenului nu poate fi determinată cu exactitate, pentru că multe dintre furturi nu au ajuns în atenția publicului, oficiali ai muzeelor și responsabili de securitate având grijă să nu le fie făcute publice eșecurile.

Numeroase similitudini între jafuri

În toate aceste jafuri, tâlharii și-au concentrat eforturile pe obiecte de artă din China, în special cele care au fost prădate de către armate străine. Încă de la primul jaf, cel din Stockholm, autoritățile au declarat presei că toate indiciile duc spre ipoteza unor acțiuni bine coordonate și cu țintă precisă. Bănuielile erau că hoții ar fi fost în slujba unor elemente externe.

Pentru mare parte din secolul XX, liderii Chinei au fost dezinteresați de obiectele de artă furate ale țării. Arta era simbolul decadenței burgheze, menită mai degrabă să fie distrusă, nu conservată. Însă la începutul anilor 2000, China a devenit mai puternică, mai încrezătoare și în mod categoric cu o viziune comunistă mai puțin radicală.

Miliardari chinezi au început să cumpere artă, ca simbol al statutului social dar și ca dovadă de patriotism. De asemenea, după 2009, Guvernul chinez a inițiat campanii de recuperare a obiectelor de artă furate.

Conform unei estimări a Guvernului de la Beijing, peste zece milioane de antichități au dispărut din China, începând cu anul 1840. Se presupune că cele mai valoroase piese au fost furate de trupele engleze și franceze, în 1860, după jefuirea Palatului de Vară din Beijing.