Scurtă istorie a încălţărilor
Născută din necesitate, încălţămintea a devenit, în timp, un accesoriu nelipsit din orice ţinută. Pantofii, sandalele, cizmele sau ghetele au căpătat diverse forme şi modele și au fost, dintotdeauna, un indicator prețios al statutului social al purtătorului.
Încă de la începutul omenirii, formele primitive de încălţăminte protejau picioarele de pietre, mărăcini şi frig. Desenele rupestre înfățișează oameni încălţaţi cu piele de animale. Se crede că sandalele au fost primele încălţări meșterite de om, deoarece erau simplu de realizat. După cum arată cercetările arheologice, existau două modele populare: unul era constituit din chingi care înfășurau laba piciorului, altul mai elaborat, avea bucle şi găuri pe marginea tălpii, pentru a permite legarea baretelor de gleznă. Talpa sandalei era, în general, confecţionată din lemn.
Sandale din papirus
În vechiul Egipt, sandalele erau meșterite din papirus. Împletit și uscat, lujerul de papirus era folosit atât pentru talpa sandalei, cât şi pentru barete. Mai ales de preoţii egipteni purtau încălțări. Faraonii purtau şi ei sandale decorate cu materiale prețioase. Interesant este faptul că încălțămintea suveranilor avea pictată pe talpă chipul inamicilor – dușmanul era astfel călcat în picioare, la propriu.
Din piele, din lemn, din paie de orez
Mai târziu, sandalele s-au transformat într-un simbol al puterii, fiind purtate de conducătorii armatelor şi de gladiatori. În Roma antică, cel mai popular tip de încălţăminte era calceus, care acoperea în întregime piciorul, lăsând însă degetele libere. Calceus era strâns cu ajutorul şireturilor din piele. Doar tinerii, sclavii și asceții aveau voie să meargă desculţi. Şi grecii purtau sandale. Modelele confecţionate din frunze de salcie şi nuiele erau purtate de actori şi filosofi, iar cele mai elaborate erau destinate aristocraţilor, călăreţilor şi vânătorilor. Talpa era groasă, pentru a înălţa statura purtătorului şi a-i sublinia importanţa în cetate. În India, sandalele erau confecţionate din lemn, iar în China şi Japonia, din paie de orez.
