Prima femeie din istorie care a ocupat funcţia de prim-ministru

„Ce ştie ea despre politică” s-a întrebat vărul prim-ministrului asasinat, Solomon „Solla” Bandaranaike, în momentul în care soţia sa a decis că va prelua conducerea partidului, în 1960. „În timpul mandatului lui Solla, Sirima nu a condus decât focul din bucătărie”, a continuat cel care le-a fost cavaler de onoare la nunta celor doi politicieni. Aşadar, se pare că visul sufragetelor a fost împlinit tocmai în sudul Asiei, în Sri Lanka, unde Sirimavo Bandaranaike a devenit pe 21 iulie 1960 prima femeie prim-ministru din istorie.

Sirimavo Bandaranaike s-a născut pe 17 aprilie 1916, fiind cea mai mare dintre cei şase fraţi. Se pare a fost obişnuită încă de mică cu politica, tatăl său fiind membru al Senatului. Dorind să aibă o educaţie aleasă, părinţii ei au trimis-o la vârsta de opt ani la una dintre cele mai bune şcoli cu internat din capitala Colombo. Educaţia i-a fost una specific britanică, însă părinţii săi au dorit ca fata să cunoască singaleza la fel de bine precum engleza, şi să rămână practicantă a buddhismului. După ce a terminat studiile, ea s-a dedicat muncii de voluntariat, mergând zeci de kilometri prin junglă, trecând dincolo de munţi, pentru a distribui mâncare şi medicamente, dar şi pentru a deschide clinici şi a organiza viaţa industrială din sate.

În 1940, Sirimavo s-a căsătorit cu West Ridgeway Dias Bandaranaike – un tânăr inteligent, absolvent al universităţii Oxford, fiu al unui politician renumit din Sri Lanka. Oamenii din regiune au numit evenimentul ca fiind „nunta secolului”. Ambii tineri făceau parte din Govigama, cea mai mare şi influentă castă din Sri Lanka. La început, rolul Sirimei a fost doar de soţie. Cei doi au avut împreună trei copii – două fete şi un băiat. Viaţa de soţie s-a amestecat şi cu politica – nu într-un mod în care Sirimavo îşi dorea – ea doar servea răcoritoare politicienilor invitaţi acasă de soţul său.

Cu toate că relaţia cu soţul său nu a mers la început bine, Sirimavo a devenit în timp omul lui de încredere. Ea l-a convins să demisioneze din guvern şi de la conducerea United National Party (UNP) în 1951. Politica pare că era imobilizată din momentul declarării independenţei în 1948. La scurt timp după acest important eveniment, soţul ei a înfiinţat Partidul pentru Libertate din Sri Lanka, o organizaţie socialist-democrată, marcând liniile politice pe care partidul le va urma pentru restul secolului.

Alegerile generale din anul următor au pus-o pe listă şi pe Sirimavo, ea organizând campania electorală a soţului ei. Munca depusă a fost şi una productivă, nou înfiinţatul partid câştigând alegerile. Au urmat alegerile din 1956 când Solomn Bandaranaike şi partidul său au câştigat, el devenind prim-ministru. Se pare că multele schimbări politice şi sociale pe care dorea să le facă nu au fost pe placul multora, el fiind asasinat pe 26 septembrie 1959, de un călugăr buddhist.

Schimbare s-a făcut repede. Sirimavo, ca succesor legitim al soţului său, a fost pusă la conducerea partidului, devenind în scurt timp şi senatoare. Apoi, în iulie 1960, promovând totuşi politica soţului ei şi bucurându-se de simpatia poporului, ea a câştigat alegerile, devenind prima femeie din istorie care ocupa funcţia de prim-ministru. Primul său mandat s-a axat mai mult pe dezvoltarea politicii externe, ea consolidând legăturile cu Uniunea Sovietică şi China. De asemenea, a promovat o reformă a sistemului de învăţământ, aducând în prim-plan învăţarea singalezei şi orientarea către buddhism. La presiunea partidelor de dreapta, mandatul ei ca prim-ministru s-a încheiat după patru ani.

După cinci ani, în 1970, partidul de stânga a câştigat din nou majoritatea parlamentară, iar Sirimavo şi-a obţinut astfel cel de-al doilea mandat ca prim-ministru. De această dată, schimbările pe care le-a făcut au fost de o importanţă istorică: în 1972 a schimbat Constituţia, Sri Lanka devenind republică. Criza de petrol şi nedobândirea ajutorului din Vest se pare că au atârnat greu la decizia schimbării sale din funcţie. În 1980 a fost acuzată de abuz de putere în favoarea întârzierii alegerilor. A fost exclusă din Parlament şi i s-a interzis să ocupe orice funcţie publică timp de şapte ani. Lucrurile au evoluat într-un mod neaşteptat: în 1994, ambiţioasa ei fată, Chandrika, a devenit preşedintele Sri Lankăi, ea acordându-i mamei sale cel de-al treilea mandat de prim-ministru. Ea a rămas în funcţie aproape până la moartea sa. Ea a murit chiar în ziua alegerilor, pe 10 octombrie 2000.