Marcel Proust a mituit editori pentru a-i publica în ziare cronici pozitive
Scriitorul francez Marcel Proust, cunoscut mai ales pentru romanul „În căutarea timpului pierdut”, a plătit editori pentru a-i publica în ziare cronici pozitive, scrise chiar de el, pentru primul volum al seriei, „Swann”, conform unor scrisori ale autorului, descoperite în manuscrisul volumului, relatează Adevărul.
Manuscrisul volumului va fi scos la licitaţie la Sotheby’s Paris, pe 30 octombrie, pentru o sumă estimată între 400.000 şi 600.000 de euro.Romancierul scria el însuşi note pe care i le trimitea prietenului său, Louis Brun, editor la Grasset, pentru a „nu exista nicio urmă a scrisului său de mână”. Conform scrisorilor, Proust a inventat acest sistem, promiţându-i editorului că „o să-l plătească, bineînţeles, în întregime”. Proust l-a plătit pe Brun, după cum informează acelaşi site, cu 300 de franci pentru ca o referinţă pozitivă a romanului „Swann” („Du côté de chez Swann”) să apară pe prima pagină a ziarului „Le Figaro”, unul dintre cele mai bine cotate ziare. De asemenea, acesta a mai plătit alţi 660 de franci unui alt prieten pentru o recenzie care să apară pe prima pagină a „Journal des Debats”.Scrisorile către Brun arată că Proust a scris despre propriul roman că este „o mică capodoperă” care „ca o rafală de vânt suflă departe vaporii soporifici” ai oricărei alte cărţi care era în acel moment de vânzare. Scriitorul se compara cu Charles Dickens, scriind că „ceea ce vede şi simte domnul Proust este complet original”, scrisul său fiind „aproape prea luminos pentru ochi…”. Se pare că obsesia lui Proust pentru publicitate era din cauză că el însuşi plătise pentru publicarea cărţii, spun experţii. Mai multe edituri refuzaseră romanul până când Brun şi-a convins şeful, pe Bernard Grasset, să îl accepte în 1913. Condiţia a fost ca Proust să plătească toate cheltuielile. Deşi a acceptat romanul, Grasset nu credea în reuşita romanului, spunându-i unui prieten căruia îi dăduse o copie că „este ilizibil”.
