partea a II-a (1939-1966) / FOTO

După preluarea comenzii bricului “Mircea” de către statul roman la 27 martie 1939 – și ceremonia ridicării pavilionului național, două zile mai târziu a început primul său voiaj spre Constanța / România.

Notă: Începând cu partea a II-a a istoriei sale, de azi, bricul nostru se va numi simplu: “Mircea” – deși este al doilea cu acest nume.

[1] Plecarea de la Hamburg și sosirea bricului la Constanța.

La 29 martie 1939, ora 5 dimineața, bricul “Mircea” a ieșit din portul Hamburg, navigând cu vele, salutată de sirenele vaselor prezente în port – și însoțită pentru primele mile de vasul sora “Horst Wessel”.

Mai jos: “Horst Wessel” – cu pânzele sus; “Mircea” înainte de a pleca spre România:

A avut următoarele etape în drumul sau spre Constanța [1]:

– 30 martie 1939: în fata insulei Heligoland – pentru a calibra radio-compasul din dotare (Bellini-Tosi radio-goniometru)

– la 3 aprilie ancorează în portul Southampton, de unde a plecat la 8 aprilie

– la 12 aprilie a intrat în golful Biscaya (acolo unde 26 ani mai târziu va lupta contra unei furtuni extreme)

– 15 aprilie a ajuns la Lisabona (navigând ultimele două zile cu vele)

– la 22 aprilie a intrat în Mediterana

– la 27 aprilie ancorat în portul La Valetta, Malta

– la 30 aprilie ridicat ancora spre casa; în Marea Egee a întâlnit pasagerul “Transilvania”

– la 6 mai a intrat în Marea Neagră, oprindu-se pentru 10 zile la Balcic

Și la 17 mai 1939 intra festiv în portul Constanța. La ora 8:45 a trecut de farul Carol – fiind escortat de șalupele “Salvamar” și “Pescăruș” – și câteva hidroavioane.

A fost așteptat la ancora de bricul “Mircea (I)” – venit (remorcat) aici în ultima sa cursa pentru a preda ștafeta navei-școală “Mircea (II)” (în imagine, cel din stânga este “Mircea (I)” – fără arboradă).

În spatele lui “Mircea (I)” era distrugătorul “Regina Maria” – la bordul căruia se aflau personalitățile invitate la inaugurare.

A fost întimpinat de fanfara Marinei Militare și de cadeții Scolii Navale – care admirau noua lor navă-scoală.

“Mircea (II)” a ancorat la dana #3; în spate se vede vechiul bric “Mircea (I)”:

Detaliu:

În numele Ligii Navale, viceamiralul I. Coanda, vicepreședintele asociației, a rostit o alocuțiune – felicitând echipajul pentru “destoinicia marinărească cu care ați săvârșit prima călătoria noului bric “Mircea” și pentru demnitatea cu care ați reprezentat țara prin porturile străine”.

Experimentatul marinar a scos în evidență de asemenea rolul primului velier românesc în pregătirea marinarilor.

A elogiat personalitatea Regelui Carol al II-lea și conducerea Ligii Navale pentru rolul decisiv în susținerea ideii dotării cu o noua navă-școală.

În imagini: bricul “Mircea” la Constanța, înainte de plecarea sa la 3 iulie 1939:

[2] Primul marș de instrucție și reprezentare: în Marea Mediterană (3 iulie – 3 septembrie 1939)

La 3 iulie 1939, pe dana militara a avut loc o ceremonie marinărească în prezența ministrului Aerului și Marinei, general adjutant Paul Teodorescu, de viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Militare și alte

personalități – cu ocazia plecării bricului “Mircea” în primul sau marș de instrucție.

S-a precizat ca “Mircea” pornește în prima călătorie de studii cu 11 ofițeri, 16 maiștri, 37 cadeți ai Școlii Navale, 10 elevi de la cursul de inițiere marinărească din liceele militare, 72 elevi din Școala de Specialiști și 67 marinari.

Misiunea era planificată să dureze 75 zile, având ca principal obiectiv “să desăvârșească instrucția practică a elevilor în cele marinărești învățate în școală și să-l prepare în apriga luptă cu marea, spre a le forma caracterele marinărești, a le dezvolta curajul și a-i iniția în dominarea evenimentelor”.

Conform planului, “Mircea” urma sa acosteze în porturile Palermo, Toulon, Palma (insulele Baleare), Gibraltar, Alger, Tripoli, Alexandria, Beirut, Famagusta și Pireu.

Harta voiajului:

Câteva imagini din acest voiaj.

“Mircea” la Toulon (17 iulie – 22 iulie 1939):

Detaliu: se vede în prim plan una din cele două șalupe cu motor din dotarea sa:

Toulon, 19 iulie 1939:

Detaliu; se vede una din cele 5 bărci mari din dotarea sa:

Urmează mai multe imagini din Toulon:

În cele două luni cât a durat primul sau marș de instrucție “Mircea” a navigat în total 5629 Mm, din care 1826 Mm cu vele și 3803 Mm cu motor.

[3] Bricul “Mircea” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial avea sa însemne pentru “Mircea” începutul unei lungi perioade, de peste 25 ani, în care n-a mai executat marșuri de instrucție practică, de lunga durată și reprezentare a Marinei Militare și a României în afara Mării Negre.

Conducerea Marinei Militare a decis , pentru siguranța, ca “Mircea” să fie dus, la 19 februarie 1941, la Brăila, pe bratul Arapu. Aici a staționat până în vara anului 1944; continuând însă să fie utilizat ca navă-școală.

În imagine: “Mircea”, pe bratul Arapu:

În imagine: “Mircea” și iahtul regal “Luceafărul”, ancorate la Brăila, la 23 septembrie 1943:

[4] Bricul “Mircea, 1944-195x

La începutul lunii septembrie 1944 [1], nava-școală “Mircea”, împreună cu alte nave românești, au fost preluate de sovietici drept captură de război și trimise în porturi rusești din Marea Neagră; iar echipajele internate în lagăr. Și a primit numele: “Rion”.

În imagine: “Rion”, ex “Mircea”, ancorat în rada Sevstopol (1944-1946)

În spatele lui se pot vedea:

– crucișătorul ușor “Voroshilov”.

– vasul de lupta / Schlachtschiff / Battleship “Sewastopol”.

– în depărtare în spate se poate vedea nava-baza de submarine “Volja”, a flotei Mării Negre.

În urma unor repetate intervenții ale autorităților române, sovieticii au decis ca nava-școală “Mircea” să fie retrocedata României.

Acest gest al guvernului sovietic venea după retrocedarea, la 12 octombrie 1945, la Galați, a 18 nave romanești.

La 27 mai 1946 s-a desfășurat în portul Constanța festivitatea de preluare a navei-școală “Mircea” și reîncadrarea ei în Marina Română.

În port s-au arborat tricolorul și steagurile membrilor Comisiei Aliate de Control. Din partea României au participat la reintrarea navei-școală în dotarea Marinei Militare: Regele Mihai, primul ministru, membrii ai guvernului, prefectul județului Constanța, primarul orașului Constanța, reprezentanți ai armatei și Marinei Militare.

Sosirea Regelui a fost salutată cu 21 salve de artilerie trase de bateria “Vulturul”.

Imagini de la aceasta festivitate, 27 mai 1946:

O imagine din anii ’50, în portul Constanța. Lângă “Mircea” este un vânător de submarine rusesc; în spate este crucișătorul “Mărăști”:

[6] Bricul Mircea, reparația capitală făcută la Hamburg, de șantierul Blohm & Voss (1965-1966)

În anul 1959, când s-a pus problema reducerii forțelor armate și a unui număr de nave [1], “Mircea” a fost inclus în categoria celor ce urmau a fi dezafectate.

La intervenția unor cadre responsabile din Marina Militară, nava-școală a fost încadrată într-o altă unitate, fiind de fapt salvată. Astfel, începând din 1959, “Mircea” a fost transformata în nava-bază a Divizionului 129 Nave Auxiliare din Mangalia, fiind scos de la misiunile de practica până în vara anului 1964.

A mai existat o tentativa de a i se tăia catargele și a fi transformat în nava de comandament. Reacția comandantului scolii, comandorul Ilie Ștefan și a altor ofițeri l-a salvat pe “Mircea” de la un nou dezastru.

În 1963 pe adresa conducerii statului a venit o invitație pentru “Mircea” din partea președintelui Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy. Invitația nu a fost onorată; a atras însă atenția lui Gheorghiu-Dej asupra navei-școală “Mircea”. Concomitent, la nivelul Marinei Militare, s-au cautat soluții pentru repararea navei.

În anul 1964 s-a obținut acceptul conducerii șantierelor navale din Constanța și Brăila pentru efectuarea documentației navei și pregătirea tehnologiei executării reparațiilor.

În luna august 1964 “Mircea” a participat la festivitățile “Zilei Marinei”. Gheorghiu-Dej, care a participat la festivități, s-a interesat de starea velierului și de posibilitățile de reparare și modernizare, pentru ca “Mircea” să-și reia rolul de nava-școală.

Decisiv pentru luarea deciziei de reparație a fost însă obligativitatea reînnoirii clasei de certificare [2] a navei; ea este importanta pentru a ca altfel asigurarea vasului încetează, sau premiile de asigurare cresc mult.

Și nu în ultimul rând: este vorba de o pierdere a reputației vasului și prin asta a României – reputație mondială. Important de exemplu pentru participarea la diverse regate internaționale, etc.

După analizarea posibilităților de a efectua reparația capitală și modernizarea de care “Mircea” avea nevoie, s-a apreciat ca cea mai buna soluție este contactarea șantierului constructor “Blohm & Voss” din Hamburg, pentru ca împreună cu specialiștii germani să se facă o analiza și o evaluare a stării velierului și a lucrărilor ce trebuiau

efectuate.

În octombrie 1964 “Mircea” a fost adus de la Mangalia în portul Constanța, unde tehnicienii germani împreună cu ofițerii din Compartimentul Tehnic al Marinei Militare au inspectat nava, au întocmit lista lucrărilor necesare și un deviz estimativ. Până la semnarea contractului s-a hotărât ambarcarea pe “Mircea” a unui echipaj restrâns pentru pregătirea navei în vederea executării marșului la Hamburg.

La începutul anului 1965 căpitanul-comandor Alexandru Hîrjan a fost numit comandant al navei-școală “Mircea”; căpitanul-comandor Petre Zamfir a preluat la începutul lunii aprilie 1965 conducerea activităților de pregătire a navei-școală “Mircea” pentru marșul la Hamburg.

La mijlocul lunii mai 1965, “Mircea” a fost scos în avanportul Mangaliei, unde s-a continuat cu a doua etapa a lucrărilor de pregătire. Au fost pregătite de asemenea și cele două remorchere maritime militare RM-101 și NS-116, destinate misiunii de remorcaj până la Hamburg.

De comun acord cu Ministerul Transporturilor, atât “Mircea” cât și cele două remorchere au navigat sub egida Navrom-ului. Remorcherele au fost înscrise în Registrul Naval sub numele de “Viteazul” (RM-101) și “Voinicul (NS-116); au fost repiturate, iar pe coșuri a fost aplicata sigla Navrom.

Punctul de comandă al convoiului s-a organizat pe remorcherul “Voinicul”; “Viteazul” urma sa navigheze în prova convoiului, cu remorca dată la nava “Voinicul”, cu scopul de a concura la remorcaj pe mare bună și a ajuta la manevre în porturi.

Convoiul urma sa navigheze prin strâmtori (Dardanele / Gibraltar) și să facă escale tehnice în porturile La Valetta, Gibraltar și Dover – conform planului de marș.

Mai jos o imagine datată iulie 1959 – în care se pot vedea cele doua remochere militare maritime – în portul Constanța:

Plecarea s-a făcut la 12 octombrie 1965 – destul de târziu; într-o perioadă când furtunile sunt mult mai frecvente în Marea Neagră, Marea Egee și Mediterana – dar în special în oceanul Atlantic.

Convoiul a intrat în portul La Valetta (Malta) la 20 octombrie 1965, pe care l-a părăsit la 25 octombrie 1965. În dimineața zilei de 31 octombrie s-a intrat în Gibraltar.

Mai jos o imagine cu “Mircea” în timpul marșului spre Hamburg – 1965:

La 7 octombrie convoiul a intrat în oceanul Atlantic, întâmpinând furtuni puternice. Acestea au obligat convoiul să se adăpostească în portul Lisabona, unde a staționat până la 22 noiembrie 1965.

La 24 noiembrie 1965 a început traversarea golfului Biscaya, “Mircea” fiind remorcat de amândouă remorcherele. Furtuna care la început era de gradul 8, la 26 noiembrie ora 16:00 s-a întețit – cu vânt puternic din pupa.

Remorca s-a rupt; vântul deosebit de puternic a împins “Mircea” spre marea geamandură care semnaliza limita maxima de apropiere de bancul de stânci de la Chaussee de Seine. Nava s-a apropiat de geamandura înaltă de 16 metri, începând lupta cu ea. Copastia navei se rupe, s-au rupt bratele vergilor de la babord, s-a spart barca din tribord.

Nava a transmis semnal S.O.S.; acesta a fost recepționat de autoritățile portului francez Brest; care au trimis două nave de salvare.

În final, în dimineața zilei de 28 noiembrie 1965, remorcherul francez A-668 “Rinocerus” a reușit sa dea remorcă la bordul lui “Mircea”; la ora 15:40 velierul a ajuns în rada portului Brest. Furtuna prin care a trecut nava-școală “Mircea” a fost cea mai dificilă din întraga sa activitate.

La 6 ianuarie 1966 “Mircea” și-a continuat drumul spre Hamburg; din cauza vremii nefavorabile pe drum a fost obligat să se oprească la Dover, unde a intrat la 8 ianuarie 1966. Au plecat de la Dover după 8 zile și în seara zilei de 17 ianuarie 1965 au intrat pe fluviul Elba, “Mircea” fiind remorcat numai de “Voinicul”.

La 19 ianuarie 1966 “Mircea” a acostat cu babordul la dana #7 a șantierului “Blohm & Voss” – după 66 zile de navigație în condiții deosebite.

“Mircea” a acostat cu babordul la dana #7:

Între 12 și 28 ianuarie 1966 s-a făcut predarea navei-școală “Mircea”către șantier și s-au executat revizii la remorchere în vederea marșului de înapoiere în țară.

O parte din echipajul lui “Mircea” a revenit în țară cu avionul, iar ceilalți cu remorcherele.

Până la 24 august 1966 “Mircea” a fost supus unor ample lucrări de reparații, dotare și modernizare.

“Mircea” înainte de a acosta la dana #7:

Câteva imagini care documentează aceste lucrări făcute de Blohm & Voss:

“Mircea” la dana #7 / pe docul uscat:

“Mircea” începuse să fie piturat în alb (în drepta: detaliu):

“Mircea” finalizat – înainte de a se reîntoarce în țară:

Valoarea devizului șantierului “Blohm & Voss” s-a ridicat la aproximativ 5 milioane de mărci.

La 15 august 1966, 8 ofițeri (ce au format comisia de recepție) s-au deplasat cu avionul la Hamburg. Au urmat doua marșuri de recepție – la 20 septembrie în Marea Nordului, urmat de un al doilea la 29 septembrie.

La 6 octombrie 1966 s-a semnat actul de recepție. În același timp i s-a recunoscut oficial și clasa de clasificare [2].

În cazul lui “Mircea” Registrul Naval German care acorda aceasta clasa [vezi nota #1] (Germanischer Lloyd – GL) a acordat navei-școală “Mircea” la ieșirea din șantier certificatul:

“MalteserKreuz 100 A4E”, unde:

– Crucea: certifica ca vasul a fost construit sub controlul și respectând regulile Germanischer Lloyd [vezi nota #2]

– ‘100’ certifica ca vasul corespunde 100% normelor de construcție ale GL

– ‘A’ material de construcție este oțelul

– ‘4’ valabil 4 ani

– ‘E’ vasul poate naviga iarna (în condiții de ghiață). ‘E’ simplu este clasa cea mai mica; max. este ‘E4’

Aceasta clasa este valabila atâta vreme cât vasul este supus unor controale periodice; și GL verifica obligatoriu orice eventuale reparații / modificări. Menținerea clasei este importantă, pentru ca altfel asigurarea vasului încetează sau primele de asigurare cresc mult.

Și nu în ultimul rând: este vorba de o pierdere a reputației vasului și a României. Important de exemplu pentru participarea la diverse regate internaționale, etc.

Clasele de clasificare / Classification Clauses of the Institute of London Underwriters valabile în acest moment au fost actualizate la 1 aprilie 1952.

– Nota [#1]: pentru recunoașterea claselor este obligatoriu un Registru Naval; el pune la dispoziție documentația (Certification of Classification) care certifică starea vasului.

– Nota [#2]: la început crucea a fost asa-numita ‘Hanseatenkreuz’ / ‘Crucea hanseatica’; ulterior aceasta cruce a devenit ‘Malteserkreuz’ / ‘Crucea de Malta’ , iar în timp de război a fost schimbată ocazional în “Crucea de Fier’ germană.

[7] Echipaj și tehnică

În imagine este primul echipaj al “N.M.S. Mircea” / detaliu echipament navigație pe punte:

“Mircea” putea naviga cu vele și cu un echipaj redus, pentru ca avea instalate motoare electrice de manevra a velelor.

Comenzi acustice:

În final: comanda de navigație: “Mircea” / și drept comparație cea a lui “Gorch Fock (II)”:

Autor: Ing. Dan-Eugen Sambra
www.facebook.com/Dan.Sambra.1/ 
www.facebook.com/Dan.Sambra.2/

Bibliografia:

[1] “Nava-Școala Mircea”, Valentin Ciorbea. Editura Academiei Navale “Mircea cel Batrin”, Constanța, 1999.

[2] “Germanischer Lloyd, Klassifikations- und Bauvorschriften”. Verlag: Eigenverlag, Hamburg, 1998.