„Merg în tandem, dar decalate în timp”
Relansarea inflației din zona euro începe să semene cu situația din SUA, alimentând îngrijorările că Banca Centrală Europeană s-ar putea confrunta cu greutăți similare în efortul de scădere a dobânzilor, precum Rezerva Federală – Fed, banca centrală a SUA, scrie Bloomberg cu o zi înainte de decizia certă a BCE de reducere a ratei dobânzii.
Deși au fost factori diferiți de creștere a prețurilor pe cele două maluri ale Atlanticului – o chestiune subliniată în mod repetat de oficialii BCE – unii economiști văd paralele importante între cele două economii și avertizează împotriva riscului subestimării unor presiuni inflaționiste persistente.
Reducerea dobânzii cheie, de la nivelul record istoric de 4%, în cadrul ședinței de joi a BCE nu este pusă la îndoială. Pericolul constă în creșterea „încăpățânată” a prețurilor asemănătoare cu ceea ce se petrece în SUA și să amâne viitoarele decizii de tăiere a dobânzilor. Fed s-a văzut deja nevoită să amâne „sine die” demararea procesului de relaxare monetară după ce creșterea prețurilor de consum a depășit așteptările, cu toate că piețele încă mai speră la o reducere a ratei până la finele acestui an.
„Problemele Americii generate de inflația persistentă ar putea să apară și pe tărâmurile europene”, avertizază Carsten Brzeski, șeful departamentului macro de la ING Bank. „BCE ar fi bine să nu respingă categoric riscul reinflamării inflației manifestat în SUA și să rămână precaută”.
În zona euro inflația a accelerat în mai
Datele Eurostat au arătat că în luna mai inflația a crescut în zona euro la 2,6%, accelerând mai puternic decât așteptările. Și mai îngrijorătoare pentru oficialii europeni este creșterea puternică a prețurilor la servicii și întărirea neașteptată a presiunilor inflaționiste subiacente.
Nimeni nu contestă faptul că principalii catalizatori pentru creșterea inițială a inflației au fost diferiți în cele două regiuni: stimulentele fiscale enorme în SUA în timpul pandemiei comparativ cu criza energetică care a lovit Europa după ce Rusia a invadat Ucraina. Dar ceea ce duce în prezent în sus prețurile din UE poate că nu mai este atât de diferit de ceea ce a stat în spatele scumpirilor din SUA.
Mecanismele inflaționiste care se conturează în UE par a se asemăna cu cele care se manifestă în SUA, aproximativ o treime dintre economiștii dintr-un sondaj recent al Bloomberg spunând că creșterea prețurilor din SUA le preced pe cele din Europa.
Inflația s-a globalizat
Andrzej Szczepaniak, economist la Nomura, explică amplificarea presiunilor inflaționiste din UE prin avansul mai puternic al PIB-ului și perspectiva redresării economice pe baza consumului final al populației, combinată cu un șomaj aflat la un minim record, ceea ce duce la majorări de salarii. Cererea robustă permite de asemenea companiilor să transfere costurile mai mari mai departe, către consumatori.
Konstantin Veit, project manager la Pimco, descrie inflația ca fiind „foarte corelată” la nivel global. „Dacă SUA se dovedeste că ar avea o problemă majoră, este puțin probabil ca zona euro să nu se confrunte măcar cu una minoră”, explică Veit.
El aduce în discuție o declarație din 2022 al unui membru din Comitetului Executiv al BCE, Isabel Schnabel, în care ea vorbește despre „dovezi evidente” ale unei „globalizări” a inflației. Președintele Bundesbank, Joachim Nagel, a declarat pentru Bloomberg în aprilie că prețurile de consum „în ascensiune” din SUA „ne învață că ar trebui să abordăm subiectul inflației cu prudență maximă”.
Christine Lagarde crede că inflația din UE e diferită de cea din SUA
Președinta BCE Christine Lagarde și alții au minimizat însă legăturile dintre situația economică din SUA și Europa. „Nu cred că putem trage concluzii pe baza ipotezei că cele două inflații sunt aceleași”, a spus ea după întâlnirea de politică monetară din aprilie: „Cele două economii nu sunt la fel.”
Și alți analiști sunt de acord cu șefa BCE. „Cauza inflației din SUA nu a fost încă rezolvată”, a declarat Holger Schmieding, economist șef la Berenberg Bank. „Cererea finală internă continuă să crească puternic. În zona euro, însă, șocul provocat de Vladimir Putin a fost în mare măsură depășit. Aici însă economia slăbește. Acesta este un motiv cât se poate de clar pentru a reduce ratele cât mai curând posibil.”
Katharine Neiss, economist-șef la PGIM Fixed Income, consideră că evoluția inflației în Europa este „oarecum mai clară” decât în SUA. „În special, ratele lunare uniformizate ale inflației în țările din zona euro au fost recent în conformitate cu ținta (dorită de BCE – n.r.) de 2%, spre deosebire de SUA, unde continuă să fie mai ridicate.”
Dar faptul că inflația din zona euro pare să urmeze omoloaga sa din SUA, cu un decalaj de câteva luni, este greu de ignorat. Brzeski de la ING consideră că există un mare risc ca această cursă în tandem să continue: „Nu este vorba de a copia SUA, ci mai degrabă de a înțelege mecanismele inflației de acolo, chiar și cele pe care s-au dezvoltat destul de similar în ultimii ani”, a spus el. „Piața muncii este cea mai bună explicație pentru paralelism și, desigur, prețurile la energie. În ambele cazuri, nivelul lor este diferit în SUA și zona euro, dar tendința nu diferă.”
România importă inflație
Evoluțiile prețurilor de la nivel internațional sunt determinante pentru dinamica prețurilor de consum de pe plan intern, dat fiind statutul de economie mică și deschisă al României.
Presiunile inflaționiste manifestate pe plan global în ultimii doi ani, dar mai ales de la mijlocul anului 2022 au crescut preocuparea cu privire la componenta externă a inflației din România.
Mediul extern poate acționa asupra IPC prin mai multe canale. Cel mai important dintre acestea are în vedere „influența directă”, care se manifestă prin intermediul bunurilor din coșul de consum provenite din import. În cazul României, cu un deficit comercial uriaș, influența prețurilor externe se vede imediat în inflație. Din aceste motive, este de așteptat ca BNR să execute cu mare atenție reducerile de dobânzi, riscul reapariției inflației fiind chiar mai mare decât în economiile dezvoltate.
***
