Instrumentul morții creat pentru a scurta suferința victimelor
Ghilotina este un mecanism prevăzut cu un cuțit mobil și masiv, care alunecă ghidat, fiind construit în scopul decapitării rapide a condamnaților la moarte.
Doctorul Josheph Ignace Guillotin cere la 10 octombrie 1789 introducere utilizării ghilotinei, deoarece călăul nu reușea de foarte mult ori să decapiteze o persoană de la prima încercare. Diferența dintre călău și ghilotină este faptul că ghiltina se realizează rapid, deoarece taie din prima măduva spinării, considerându-se că moartea produsă prin ghilotinare se petrece la ordinul milisecundelor, scurtând suferința condamnatului. În această decizie, Guillotin a fost sprijinit de către călăului Parisului, descriind dezavantajele decapitării cu sabia.
La data de 17 martie 1792, Antonie Louis a prezentat în fața Adunării Naționale franceze o schiță a ghilotinei care a fost aprobată în data de 20 martie 1792.
Prima ghilotină a fost construită de către constructorul german Tobias Schmmidt, aceasta având lama cuțitului în formă de semilună. Ghilotina a fost testată cu succes în cazul oilor, însă când au testat-o pe cadavre, aceasta nu a reușit în toate cazurile să despartă capul de trunchi. Decizia acestora au fost să mărească greutatea cuțitului și să îi schimbe forma în cea de trapez dreptunghic, astfel instrumentul fiind funcțional în toate cazurile.
