Interviu cu directorul Institutului Bruegel / ”Relația Chinei cu high-tech seamănă cu relația României cu sportul în timpul lui Ceaușescu”

Europa, care se mișcă mai greoi decât concurenții săi strategici China și SUA, ar trebui să-și concentreze strategiile de creștere a competitivității pe zone în care poate obține cele mai mari câștiguri, cum ar fi energia și tehnologia, spune Jeromin Zettelmeyer, directorul Institutului Bruegel, într-un interviu acordat revistei CRONICILE CursDeGuvernare nr. 78.

Europa nu va putea fi relevantă și nu va putea concura cu SUA și China dacă nu-și va crea și crește giganți economici de talia marilor companii chineze și americane – astfel că armonizarea legislației statelor este esențială pentru a asigura buna funcționare a pieței unice și pentru a oferi companiilor oportunitatea de a crește la scară europeană.

Jeromin Zettelmeyer este directorul unuia din cele mai puternice think-thankuri europene pe economie și geo-economie – Institutul Bruegel.
Născut la Madrid în 1964, el a fost anterior director adjunct al Departamentului de revizuire a strategiei și politicilor Fondului Monetar Internațional (FMI). Înainte de asta, a fost senior fellow Dennis Weatherstone (2019) și senior fellow (2016-2019) la Institutul Peterson pentru Economie Internațională. A ocupat totodată funcția de director general pentru politică economică la Ministerul Federal German pentru Afaceri Economice și Energie (2014-2016):

Publicăm mai jos câteva fragmente relevante din acest interviu, textul și analiza integrală putând fi citite în numărul 78 al revistei (exclusiv print) CRONICILE CursDeGuvernare :

***

CRONICILE:
În urma unei întrevederi recente, miniștrii de finanțe și economie din Franța, Germania și Italia au solicitat gândirea unei strategii europene ca răspuns la intervenționismul chinez și protecționismul american. Această strategie ar trebui să asigure că Europa rămâne un actor geopolitic important. Cum poate UE să realizeze acest lucru în actualul climat?

Jeromin Zettelmeyer:
Printr-o combinație de reformă la nivelul statelor membre și o funcționare mai eficientă la nivelul UE.

În ceea ce privește conținutul acestei reforme, acesta ar trebui să adreseze problemele UE, deficiențele mai vechi ale UE – care au de-a face cu costurile ridicate ale energiei, dificultățile firmelor de a crește la scară europeană care ar putea avea de-a face cu unele bariere din cadrul pieței interne – și apoi ar trebui să adreseze o multitudine de probleme care sunt în unele cazuri specifice statelor membre: cum ar fi educația și competențele, o cultură managerială care este mai puțin dornică să adopte noi tehnologii, spre deosebire de competitorii din SUA.

În ceea ce privește cooperarea, strategia ar trebui să se concentreze pe câștiguri de eficiență, scăderea costurilor și utilizarea mai eficientă a resurselor prin coordonarea investițiilor și prin alinierea politicilor publice. Nu există un singur răspuns la această întrebare și nicio strategie ușoară care să rezolve toate problemele. Mai ales că există și o a doua dimensiune: tot ce am enumerat până acum are legătură cu încercarea de a stimula creșterea economică, dar poate ar trebui să ne concentrăm mai puțin pe creștere și mai mult pe securitate.

(………………………………………..)

E clar că noi, europenii, am pierdut teren. Relația Chinei cu high-tech seamănă puțin cu relația României cu sportul în timpul lui Ceaușescu: întreaga societate este concentrată să câștige această cursă cu Occidentul

CRONICILE:
Ați menționat că SUA se mișcă mai repede decât Europa în anumite zone. Sincer vorbind – pentru că am pus această întrebare multor experți și mulți continuă să fie de părere că Europa este foarte competitivă, în ultimul deceniu, credeți că am pierdut teren în fața concurenților noștri, SUA și China, sau ne-am mișcat, mai mult sau mai puțin, în același ritm?

Jeromin Zettelmeyer:
Este clar că noi, europenii, am pierdut teren.
Depinde puțin și de modul în care definim competitivitatea.

Eu o privesc în principal ca pe o creștere a productivității. Și, desigur, aceasta a fost mai mică decât cea din SUA și China. Acum, în ceea ce privește China, nu este o surpriză, deoarece China este o economie de piață emergentă, ceea ce înseamnă că recuperează din decalaje. Dacă te uiți la nivelul productivității, continuăm desigur să fim mult mai buni decât ei. Suntem mult mai bogați pe cap de locuitor, pe ora lucrată și așa mai departe.

Suntem însă blocați la acest nivel de ceva vreme. Creștem foarte încet. Progresele pe care le facem au mai mult de a face cu economii precum cea a României.

Suntem un grup eterogen de țări. Avem o grămadă de economii emergente care încă recuperează din decalaje. Media de creștere a productivității UE este o medie ponderată a țărilor cu venituri mari și medii.

După cum ne-am aștepta, economii precum România, Polonia cresc mai repede și ajung din urmă SUA. Apoi avem un grup de economii nordice cu venituri mari, precum țările scandinave, Germania, Franța și Țările de Jos, care abia țin pasul și, în general, rămân puțin în urmă față de SUA.

Și apoi avem un grup de economii din jurul Mării Mediterane care au rămas și mai mult în urmă, chiar dacă unele dintre ele, în special Spania, par să își revină din nou.

Așadar, este o imagine foarte eterogenă. Atunci când se vorbește despre medii, trebuie să compari mere cu mere, nu?
Este mai corect să compari SUA și țările UE care au aproximativ același venit pe cap de locuitor, nu?

Și aici vedem o creștere mai puțin viguroasă decât în SUA, începând cu anii 2000. Dacă SUA merg prost, noi mergem mai prost. Dacă SUA se descurcă bine, ne descurcăm și noi mai bine, dar nu la fel de bine ca SUA.

Când compari UE cu China, intervine un alt set de probleme.

Cel mai îngrijorător aspect este modul în care reușește China să depășească țări mai avansate, mai bogate decât ea, în special în domenii ce țin de tehnologie și în ceea ce privește inovația, brevetele.

Europa continuă să se descurce bine la brevete, dar nu suntem la fel de buni ca SUA și suntem din ce în ce mai puțin buni decât China. Este surprinzător, deoarece asta are de-a face cu sofisticarea sistemului de inovare și a sistemului științific.

Acum, o parte din motivul pentru care China se descurcă atât de bine este pentru că a turnat foarte agresiv finanțare și prestigiu social și competențe în aceste zone, în detrimentul altor domenii ale economiei. Și astfel, deși acest lucru poate fi foarte impresionant, a avut un cost pentru China.

Relația Chinei cu high-tech seamănă puțin cu relația României cu sportul în timpul lui Ceaușescu. Atunci, întreaga societate s-a concentrat pe maximizarea numărului de medalii obținute, în detrimentul altor aspecte sociale. China face practic același lucru, dar în zonele tehnologice și în zonele sensibile din punct de vedere militar. Întreaga societate este concentrată să câștige această cursă cu Occidentul și asta are niște costuri.

(………………………………)

Faptul că ne descurcăm mai prost decât China în anumite zone este ușor de explicat. Faptul că ne descurcăm sistematic mai prost decât SUA este însă un mister

CRONICILE: Atrăgeați atenția că Europa este formată din mai multe economii, fiecare cu propriile puncte forte și puncte slabe. Pe de altă parte, UE nu duce lipsă de strategii, există o abundență de astfel de documente. Comisia Europeană redactează numeroase planuri. Credeți că ar fi totuși nevoie de o strategie mai clară, unitară, care să țină cont de particularitățile statelor membre, ceva ce Green Deal nu reușește, spre exemplu?

Jeromin Zettelmeyer: Faptul că ne descurcăm mai prost decât China în anumite zone este ușor de explicat.

Faptul că ne descurcăm sistematic mai prost decât SUA este însă un mister. Nu știm din ce cauză. Știm totuși că există câteva lucruri pe care le-am putea face mai bine.

Chiar și așa, nu este clar în ce măsură acestea ar revigora creșterea. Dar lucrurile evidente pe care le putem face mai bine sunt, în principiu, două: unul este reducerea costurilor cu energia care ar ajuta la competitivitatea costurilor companiilor noastre.

Deoarece avem un continent sărac în surse de energie, există practic două moduri de a face acest lucru. Unul ar fi să impulsionăm investițiile în energiile regenerabile și celălalt să optimizăm funcționarea pieței interne a energiei. Asta înseamnă producerea energiei acolo unde este cel mai ieftin.

A doua strategie (care ar putea duce la creșterea competitivității UE, n.red.) are de-a face cu barierele pieței unice, care fac obiectul raportului Letta.

În acest caz, ideea ar fi ușurarea procesului de extindere a companiilor la nivel european, proces care ar fi benefic pentru toată lumea. În primul rând, am avea mai multe companii mari. Și în al doilea rând, ar fi un stimulent pentru firme să producă în Europa și să investească aici, deoarece potențialele randamente ar fi mai mari.

Problema acestei ipoteze (că barierele din piața unică europeană stau în calea dezvoltării companiilor, n.red.) este că firmele din țările mici nu se descurcă mai rău în Europa decât firmele din țările mari.

(……………………………………………)

CRONICILE: Aș dori să abordăm și aspectele semnalate de companiile europene în așa-numita Declarație de la Antwerp. Reprezentanții industriei solicită UE să acționeze într-un fel pentru ca firmele europene să nu mai piardă teren în fața concurenților chinezi și americani. Printre problemele ridicate se numără birocrația și reglementările. O mulțime de programe europene noi vin împachetate în proceduri încurcate, care le fac dificil de accesat. Comisia intenționează să reducă birocrația cu 25%. Credeți că este suficient?

Jeromin Zettelmeyer: Nu am un răspuns bun. Problema ar fi că este foarte greu de spus cât de mult contează de fapt acest lucru. Nu există nicio îndoială că UE are multă birocrație. Dar multe reglementări au fost introduse cu un motiv.

Ceea ce este ușor de spus este că regulile inconsistente între țări produc efecte foarte nefaste. Nu există nicio îndoială în acest sens. Iar dificultatea e de a convinge țările să le armonizeze.

Prin urmare, nu îmi este clar dacă avem prea multă birocrație nejustificată. Este posibil. Ceea ce cred că este adevărat este că a crescut în unele domenii, în special cerințele de mediu.
Declarația de la Antwerp are un sâmbure de adevăr, în sensul că am mers prea departe în privința echilibrului dintre securitate și creștere și că ar trebui poate să recalibrăm.

(…………………………………………………)

Interviul integral poate fi citit în CRONICILE CursDeGuvernare nr. 78.

*

(Citiți și: ”Interviu Yascha Mounk / „Ideile care amenință democrația liberală au ajuns instituționalizate în cele mai înalte eșaloane ale societății””)

(Citiți și: ”Disoluția Democrației – CRONICILE NR. 78. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Europa  von der Leyen și muncitorul german al lui Draghi”)

***

***