Marie Duplessis, adevărata doamnă cu camelii

Marie Duplessis nu a fost doar o curtezană din Parisul secolului al XIX-lea. Povestea de dragoste dintre ea și Alexandre Dumas fiul l-a inspirat pe acesta să scrie celebrul roman „Dama cu camelii”. Frumusețea sa răvășitoare a ajuns din roman pe scena teatrelor, apoi s-a transformat în Violetta din „Traviata”, ca mai apoi să ajungă pe marile ecrane. Și nu numai atât. Ea devenise o personalitate a budoarului parizian; la moartea sa întreaga capitală a Franței ținând doliu. Charles Dickens scrie mai târziu „Cineva ar fi putut crede că Marie era un fel de Ioana d’Arc sau vreo altă eroină naționala, așa de profundă a fost tristețea națională.”

Rose Alphonsine Plessis, aşa cum a fost botezată, s-a născut în Normandia, pe 15 ianuarie 1824. Pe linie paternă, bunica sa era o fostă prostituată, iar bunicul ei un preot. Tatăl ei era un om violent, căruia îi plăceau băuturile alcoolice. Mama sa, pe de altă parte, provenea dintr-o familie nobilă, care în cele din urmă, din cauza scandalurilor repetate, s-a despărțit de soț. S-a mutat în Paris, unde lucra ca menajeră pentru o familie engleză, iar pe Marie și sora ei mai mică le-a dat în grija unei verișoare. Mama ei a murit când fata avea doar 8 ani, fiind astfel nevoită să se întoarcă la tatăl ei. La 13 ani, ea a fost vândută bogătaș de 70, căruia i-a fost îngrijitoare timp de un an. Imediat după, Marie a fost trimisă la niște rude din Paris, nici acolo stând foarte mult. S-a mutat în Cartierul Latin, unde a lucrat în diverse locuri, pe bani puțini, cât să îi ajungă să supraviețuiască.

Marie era o fata frumoasă, cu un zâmbet încântător. La 16 ani și-a dat seama că fetele drăguțe sunt plătite de către domnii amabili pentru compania lor, așa că ea a renunțat la muncă și a devenit curtezană. În acest timp, ea şi-a dedicat timpul liber studiului, recuperând ceea ce nu învățase în copilărie. Cariera ei a început într-o zi când ea şi două prietene s-au oprit într-un restaurant de lângă Palatul Regal pentru a lua o gustare. Proprietarul localului, un bărbat văduv pe nume Nollet, a îndrăgit-o şi i-a propus să îi devină amantă. Ea a acceptat şi timp de un an a stat într-un apartament pe Rue de L’arcade, închiriat de Nollet. Într-o seară, ea a fost văzută de către contele Ferdinand Monguyon, care îi putea oferi mai mult lux decât deja avea. În această perioadă ea şi-a schimbat prenumele din Rose Alphonsine în Marie, şi a adăugat prefixul aristocrat „du” în fața numelui.

Marie şi aristocraţia franceză

Lista iubiţilor Mariei include numeroase nume ale aristocraţiei franceze, inclusiv Agenor de Guiche, cel care avea să devină ducele de Guiche-Gramont. Se zvonea că cei doi ar fi avut şi un copil, care ar fi fost dat spre adopţie. Un altul, contele Eduard de Perregaux, care era membru al cavaleriei franceze în Algeria, devenise posesorul unei moșteniri impresionante, pe care a cheltuit-o în întregime cu Marie.

În 1844, când avea 20 de ani, ea devenise protejata contelui de Stackelberg, fost ambasador al Rusiei în Viena. Acesta îi plătea toate facturile, îi asigura tot ce avea nevoie, îi aducea cai de echitație din Anglia şi îi cumpărase cele mai elegante loje din teatrele pariziene – toate acestea pentru că Marie îi aducea aminte de fata lui care murise foarte tânără. Dăduse lovitura: s-a mutat din Cartierul Latin într-un apartament luxos de pe Boulevard de Madeleine, înfrumusețat cu mobilă în stilul Ludovic al XV-lea, picturi şi o bibliotecă. Îşi petrecea zilele plimbându-se, citind, şi… la cumpărături. Serile se delecta la teatru sau la operă, sau participa la diferite evenimente şi petreceri. De asemenea, Mariei îi plăcea să parieze la diferite jocuri de noroc.

De la Alexandre Dumas fiul la Frantz Liszt

Cu toate acestea, Marie nu era fericită. Ea tânjea după dragoste şi siguranța unei relații. În 1842 la întâlnit pentru prima dată pe cel care avea să o facă nemuritoare prin opera lui. Alexandre Dumas fiul încerca pe atunci să îşi facă un nume. El era îndrăgostit nebunește de Marie. Şi-a cheltuit întreaga avere cu ea, ba mai mult s-a umplut de datorii până a falimentat. Relația lor a durat doar un an, el fiind extrem de gelos pe toți bărbații care aveau orice fel de legătură cu Marie. Cu toate acestea, ea chiar a încercat să renunțe la viața ei socială, petrecând un timp cu Dumas junior la țară.

După despărțire, el i-a scris o scrisoare, la care nu a primit răspuns, dar pe care, după moartea ei, a recuperat-o şi a folosit-o pentru “Dama cu camelii”. După despărțirea de Alexandre Dumas, Marie l-a întâlnit pe Franz Liszt, marea ei dragoste. Lizst, la rându-i, tocmai terminase o relație de lungă durată cu contesa Marie d’Agoult. S-au cunoscut la o piesă de teatru şi, cu toate că relaţia lor nu a durat mult, Liszt mărturiseşte mai târziu că Marie a fost femeia pe care a iubit-o cu adevărat. El a plecat într-un turneu, promițându-i că o va lua cu el în următorul, care trebuia să aibă loc în Turcia. Artistul nu a mai văzut-o niciodată.

Extrem de bolnavă, Mariei îi era frică de singurătate. Aşa că, după multe insistențe a acceptat în 1845 să se căsătorească cu vechea ei cunoștință, contele de Perregaux. Mariajul nu a durat decât un an. Ultimul an din viață l-a petrecut alergând de la un doctor la altul, încercând să găsească un leac. Bolnavă fiind, bărbații o părăseau, iar datoriile sale deveneau din ce în ce mai mari. Tuberculoza a răpus-o.

Inițial înmormântată într-un cimitir din Montmartre, Marie a fost mutată două săptămâni mai târziu de către Perregaux într-un  loc mai bun, cumpărat de el. Cinci luni mai târziu, Dumas a imortalizat-o în romanul „Dama cu camelii”, unde Marguerite Guatier şi-a sacrificat dragostea pentru Armand Duval pentru a-l salva din sărăcie. Se pare că în cele din urmă, Marie Duplessis i-a adus faima.