Placa Ouija, de la ocultism străvechi chinez la joc de societate

La sfârşitul anilor 1800, spiritualismul şi ocultismul erau la modă. Fiecare mediu încerca să inventeze propria metodă de a comunica cu cei de „dincolo”, dar cea mai populară din acestea era folosirea plăcii Ouija.

În timp ce plăcile Ouija moderne îşi au originile în preferinţele ocultiste ale anilor 1800, conceptul de scriere automată datează din China antică. Ocultiştii credeau că acest tip de scriere este unul involuntar, care transmite mesaje de dincolo. Primul record de scriere involuntară a fost înregistrat în timpul dinastiei Song, în jurul anului 1100. Înainte de invetarea plăcii Ouija, ocultiştii foloseau Fuji, sau scrierea pe o pancartă, unde uneau imagini, cuvinte şi mesaje de la spirite. Tradiţional, pancarta era ca o tavă suspendată cu un băţ ataşat. Aceasta era ţinută deasupra nisipului sau cenuşii, pentru a putea fi realizat desenul sau cuvântul de către spirit. Mai apoi, tehnica a evoluat la folosirea unui creion şi a unei foi de hârtie.

 Contactarea spiritelor prin această metodă a fost interzisă prin lege în timpul dinastiei Qing, cu toate că anumite texte importante din acea vreme au fost scrise, se pare, în această manieră. Scrierea involuntară, cu ajutorul spiritelor, a fost folosită încă din perioada antică a Indiei, Greciei, Romei şi din Evul Mediu în Europa. De asemenea, scriitori precum Goethe sau Victor Hugo s-au folosit de această metodă, dar şi artiştii suprarealişti. 

Deja la finalul secolului al XVIII-lea, ocultiştilor li se părea dificilă folosirea pancartei, aşa că au inventat Ouija, pancarta vorbitoare. Acestea erau în primă fază realizate manual, acasă şi erau formate dintr-o placă mare ce avea inscripţionată pe ea cifrele de la 0 la 9, cuvintele da, nu, bună, la revedere şi alfabetul. De asemenea, plăcuţa cea mică pe care spiritele o îndreptau pentru a transmite mesajul era în formă de inimă. Plăcile Ouija deveniseră atât de populare în 1886, încât  ziarul New York Dailz Tribune a publicat paşii ce trebuiau urmaţi pentru realizarea unei altfel de plăci.

În 1890, Elijah Bond, Charles Kennard şi William Maupin au decis să transforme plăcile ocultiste în jocuri pentru copii. Ei au dat plăcii numele de Ouija şi au început să le comercializeze. Designul a fost identic cu cel prezentat în ziar. Kennard susţinea că termenul de Ouija vine din egipteana veche şi înseamnă “noroc”. Fabrica acestuia, Kennard Noveltzây Company a început comercializarea jocului. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, plăcilea aveau desenate pe ele svastica.  Cu toate că devenise un joc de societate, Ouija a rămas legătura cu lumea de dincolo.