câteva avertismente (Partea a II-a)

(Prezentul text este continuarea articolului ”Câteva avertismente privind Banii Digitali emiși de Băncile Centrale versus Crypto-active (Partea I) )

***

Critici nedrepte la adresa CBDC (Central Banks’ Digital Currencies):

O sumedenie de teorii ale conspirației – parte a războiului cultural – acuză băncile centrale și banii digitali emiși de acestea (CBDC) tocmai de acele rele pe care ele încearcă să le evite/ vindece: controlul vieții private a cetățenilor, confiscarea deținerilor bănești ale proprietarilor etc.

În aceste circumstanțe, oficialitățile au publicat o serie de rapoarte menite să contracareze aceste dezinformări. Cel mai recent astfel de raport, „Central Banks’ Digital Currencies (CBDC) and Democratic Values” a fost publicat de OECD în primăvara anului 2024. Printre altele, în el se arată următoarele:

a, CBDC trebuie proiectate de o manieră care să păstreze libertățile civile și drepturile omului (spre deosebire de crypto-active). Totuși, trebuie să existe un echilibru cu urmărirea unui alt bun public și anume prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului.

b, CBDC trebuie să reprezinte un complement (și nu un substitut) a banilor fizici. Aceștia din urmă trebuie să rămână în circulație, atât pentru persoanele fără competențe digitale, cât și pentru cazuri de indisponibilitate a rețelei (atacuri cibernetice etc.).

c, CBDC ar trebui să fie reziliente la probleme de securitate, în special în condiții de război hibrid, precum cel care se poartă în prezent.

Este adevărat că utilizarea pe scară largă a CBDC s-ar putea confrunta în viitor cu o serie de probleme, cum ar fi următoarele:

costuri crescute: costul utilizării de CBDC ar putea fi relativ ridicat, întrucât ele folosesc o arhitectură pe două niveluri, implicând existența unei a treia părți ca furnizor de servicii de plăți;

securitate: sistemele CBDC vor avea mai multe puncte de intrare decât actualele sisteme de plăți, fapt ce le face vulnerabile, mai ales din partea computerelor cuantice, capabile să „spargă” actualele metode de criptare.

Date fiind aceste limitări, CBDC ar putea sfârși ca o aplicație „nice to have”, printre atâtea altele în instrumentarul băncilor centrale. Iar protejarea oamenilor de ei înșiși ar putea implica eforturi mult sporite în materie de educație financiară.

Trei abordări diferite cu privire la Crypto-active

a, China a interzis oficial tranzacțiile cu crypto-active începând din 2019, considerându-le o investiție volatilă, speculativă (în cel mai fericit caz) sau o modalitate de a spăla bani (în cel mai rău caz).

În mai 2021, autoritățile chineze i-au avertizat pe cumpărătorii potențiali de crypto-active că nu vor beneficia de nicio o protecție dacă vor continua să tranzacționeze Bitcoin și alte active crypto online (pe platforme străine). În iunie 2021, aceleași autorități au instruit băncile și platformele de plăți chinezești să stopeze tranzacțiile cu crypto-active și au interzis activitățile de minerit a acestora.

Implicația este că atât cererea, cât și oferta de crypto-active au fost puternic descurajate în China. Statul chinez nu își poate permite ca peste 1 miliard de cetățeni cu o educație financiară precară să ceară despăgubiri de la sectorul public pentru pierderi rezultate din pariuri personale riscante.

b, Statele Unite au limitat până în prezent (sub o administrație Democrată; lucrurile s-ar putea schima sub o administrație Republicană) utilizarea activelor crypto, permițându-le tranzacționarea pe burse, dar supunându-le unor reglementări stricte din partea Securities and Exchange Commission (SEC) și a Commodity Futures Trading Commission (CFTC).

Acestă abordare a avut drept rezultat amenzi uriașe (și privarea de libertate a directorilor) în cazul unor companii precum Binance sau FTX.

În rezumat, întrucât publicul american înțelege, în general, riscurile la care se expune și nu are pretenții de despăgubiri de la sectorul oficial în caz de pierderi, tranzacționarea crypto-activelor este permisă pe burse. Dar fiecare participant înțelege că who owns the asset, owns the risk.

c, Europa a adoptat atitudinea cea mai paternalistă și cea mai riscantă vis-a-vis de crypto-active. În loc să le interzică (precum China) sau să le reglementeze pe bursă (precum Statele Unite), Europa s-a lansat într-o reglementare atotcuprinzătoare prin MiCA (Markets in Crypto Assets).

Comisia Europeană a adoptat MiCA, aceasta devenind lege în iunie 2023, urmând a fi implementată până în decembrie 2024, când toate cele șapte titluri (capitole) vor fi operaționale.

Legislația europeană încearcă să reglementeze fiecare aspect al crypto-activelor: portofelele electronice, modul de emitere a „banilor electronici”, obligațiile emitenților etc. Toate aceste reglementări pot conferi deținătorilor de crypto-active un fals sentiment de siguranță (pe care ei nu ar trebui să îl aibă). O astfel de abordare se poate întoarce ca un bumerang, dacă pierderile rezultate din pariuri personale riscante vor fi imputate unei reglementări incomplete, dând astfel naștere la pretenții față de sectorul financiar oficial.

În plus, MiCA lasă neacoperite o serie de zone gri, cu potențial de litigiu juridic. De exemplu, următoarele active nu sunt considerate a fi crypto-active:

crypto-active aflate în aria instrumentelor financiare;

active care se califică drept fonduri;

crypto-active care se califică drept asigurări viață sau non-viață;

tokenuri non-fracționalizate sau non-fungibile etc.

Concluzii

În loc să facă clare uriașele diferențe dintre banii oficiali și crypto-active, legislația europeană „încețoșează” liniile de demarcație și astfel expune sectorul financiar oficial unor posibile cereri de despăgubire din partea deținătorilor de crypto-active.

Dată fiind această confuzie, publicul european ar putea să nu perceapă diferența dintre CBDC (bani oficiali emiși pentru a preveni spălarea banilor, pentru a proteja viața privată etc.) și crypto-active (care au scopuri opuse).

O altă potențială greșeală ar fi aceea de a oferi CBDC în portofelele electronice ale cetățenilor europeni ca un cadou (obliterând astfel una din caracteristicile banilor oficiali). CBDC ar trebui să reprezinte în percepția cetățeniilor un substitut parțial și nu un complement (un adaos) la deținerile bănești ale fiecăruia. Cu alte cuvinte, o parte din veniturile curente să fie încasate de cetățeni sub forma CBDC.

În definitiv, crypto-activele pot fi acceptabile social doar dacă fiecare individ le percepe ca pe un joc riscant (la bursă/ la ruletă etc.) și nu ca pe o creanță a sa asupra sectorului oficial, ca despăgubire în caz de pierderi.