Recordurile unui „cameleon”: Trebitsch-Lincoln

 „Spion, jurnalist, om politic, călugăr budist,   agent pentru mai multe state în timpul perioadei interbelice şi al Doilea Război Mondial”;„Actor, hoţ mărunt, condamnat falsificator, misionar creştin, preot anglican, călugăr budist, membru al Parlamentului, magnat al petrolului, fugar, geniu auto-proclamat, spion internaţional, consilier al dictatorilor, conspirator”;„Megaleman cameleon”;„Mintal instabil, canalie”, „S-a făcut cunoscut pentru asocierea sa cu agitaţie, intriga, spionajul, cu lumea secretă a persoanelor care nu au nici-o substanţă, nicio morală”;„Unul din cei mai remarcabili aventurieri, bandiţi, şarlatan ai secolului XX” .

În acelaşi timp:„Aventurier şi artist” cu o  „carieră picarescă”;  „S-a adoptat culturilor şi religiilor din fiecare ţară în care s-a aflat, a învăţat să vorbească fluent mai mult de o duzină de limbi şi a scris aproape în fiecare dintre ele”;„Extrem de simpatic, inteligent, fără scrupule, credibil”.

Autorii care s-au ocupat de viaţa şi activitatea acestui personaj consideră că el „A fost toate acestea şi mai mult decât atât”, iar  „Povestea sa rămâne o enigmă” cu atât mai mult cu cât el nu apare în nici unul din volumele de istorie universală a spionajului.

De la Budapesta la Londra:prima convertire           

Yitzchak (Ignácz) Trebitsch sau Ignatius Timotheus Trebitsch  (1872/1879-1943) s-a născut în Ungaria, în localitatea Paks, într-o familie evreiască. Tatăl său, Náthán Trebitsch, era originar din Moravia. În 1895, familia se mută la Budapesta, iar Trebitsch se înscrie la Academia Regală de Artă Dramatică pe care o părăseşte curând intrând în conflict cu poliţia pentru „furturi mărunte”. Probabil acesta este şi motivul pentru care în 1897 fuge în Marea Britanie, dar şi dorinţa de aventură şi îmbogăţire care l-a animat o viaţă întreagă.

Primul pas pe care îl face este convertirea la religia creştină în 1899, după care adoptă noi nume:Trebitsch-Lincoln (sau  I. T. T. Lincoln), la care se vor adăuga altele mai târziu:dr. Leo Thandler, abatele Chao Kung. Nu numai în ceea ce priveşte numărul de nume pe care le-a purtat, dar şi acela al profesiilor, ideologiilor, credinţele pe care le-a îmbrăţişat, acest personaj deţine un adevărat „record”.

Misionar în Canada

Este totuşi ciudat faptul că, în scurtă vreme, riguroasa biserică anglicană l-a adoptat pe acest evreu botezat, cu o biografie cel puţin ciudată, încredinţându-i chiar posturi destul de importante. Într-adevăr, arhiepiscopul de Canterbury îl numeşte pe un post ecclesiastic în Kent. A fost considerat un personaj de viitor, astfel încât este trimis la studii la Seminarul luteran din Breklum din  Schleswig-Holstein (Germania).

În acelaşi timp,  Trebitsch-Lincoln a fost considerat un „specialist în convertiri”, fiind trimis în Canada pentru a convinge pe evreii de aici să tracă la religia creştină. De fapt, întreaga existenţă a lui Trebitsch-Lincoln a fost un şir de „convertiri” religioase, dar şi politice. În 1903, se reîntoarce în Anglia ca urmare a unor neînţelegeri legate de remunerarea sa.

Politician de viitor

În 1909, Trebitsch-Lincoln  primeşte cetăţenia britanică şi, doar un an mai târziu, este ales în Parlament din partea Partidului Liberal. Este ciudat faptul că acest „proaspăt” cetăţean britanic a fost acceptat în tradiţionalista clasă politică britanică. Să fi fost apreciate calităţile sale de a-şi crea relaţii şi de a se angaja în diferite combinaţii politice şi informative pe care Trebitsch-Lincoln şi le va dezvolta din plin în perioada următoare ? În tot cazul,   se pare că această alegere a fost determinată de relaţiile la vârful ierarhiei politice pe care Trebitsch-Lincoln le stabilise:viitorul premier Lloyd George şi controversatul magnat Basil Zaharoff, negustor de arme. Totuşi, cariera de „politician de viitor” încetează se pare din aceleaşi motive financiare şi şi-o începe pe aceea de…

Spion sau agent acoperit ?

De data aceasta, integrarea lui Trebitsch-Lincoln în această „castă” este mai dificilă, căci serviciile de informaţii britanice erau mai exigente decât autorităţile civile. De fapt calitatea de spion a lui Trebitch Lincoln va fi  pusă sub semnul întrebării mai ales după ce, la începutul Primului Război Mondial, aflat în dificultăţi financiare,   îşi oferă serviciile serviciului de informaţii SIS, dar este refuzat, ceea ce îl va face ca în restul vieţii sale să urască această ţară şi să acţioneze împotriva sa, cel puţin aparent.

Totuşi, începe cariera de agent, trecând în Olanda, unde se pare că a luat contact şi cu spionajul german şi pretinde că a pus la dispoziţia serviciului de informaţii al marinei engleze codul militar german, dar se dovedeşte că acesta este inutilizabil. Suspectat a fi agent dublu, Trebitsch-Lincoln  părăseşte Anglia, ajungând în SUA, în 1915, unde se pare că a desfăşurat activităţi informative. Întrebarea este dacă acestea, mai ales contactele cu spionajul german, au fost desfăşurate din însărcinarea SIS sau din proprie iniţiativă, ca un act de răzbunare faţă de autorităţile din Marea Britanie. În tot cazul, atitudinea antibritanică a lui Trebitsch-Lincoln se concretizează în publicarea de articole, precum şi a volumului „Revelations of an International Spy” în care îşi atribuie o asemenea calitate. De fapt, după alte opinii, în ciuda acestei atitudini „de faţadă”, se pare că Trebitsch-Lincoln a rămas în tot cursul existenţei sale spion pentru Marea Britanie, jucând rolul de agent dublu acoperit. De alfel, chiar agenţia militară de spionaj a Statelor Unite considera, în 1921, că Trebitsch-Lincoln „a fost şi a rămas un agent englez”.Calitatea de „spion internaţional” pe care şi-o atribuie Trebitsch-Lincoln s-ar putea justifica, în tot cazul, prin aria în care el şi-a desfăşurat multiplele sale activităţi, deosebit de largă, acoperind o bună parte a Europei, America de nord până în Orient, şi acesta constituind un adevărat „record”.

Statele Unite:un „joc dublu” ?

Odată sosit aici, Trebitsch-Lincoln, continuă să îşi afirme atitudinea sa antibritanică în primul rând prin publicarea, în 1916, la New York, a volumului amintit.

Pe de altă parte, încearcă să se apropie de oficiali, diplomaţi, ca şi de agenţi germani aflaţi în Statele Unite. De fapt, o asemenea „apropiere”, chiar colaborare fusese adoptată şi de alţi spioni britanici trimişi în statele Unite la ordinele Londrei (de exemplu Aleister Crowley).

În tot cazul, se pare că în Statele Unite Trebitsch-Lincoln a luat contact cu ataşatul militar al Germaniei, von Pappen. Arestarea sa survine în momentul în care este surprins trimiţând o telegramă în limba germană.

Totuşi, se pare că „jocul dublu” adoptat de Trebitsch-Lincoln începe să deranjeze serviciile de informaţii britanice care solicită agenţiei de detectivi  Pinkerton urmărirea lui sa. În cele din urmă,   Trebitsch-Lincoln este deportat în Anglia.

Aici Trebitsch-Lincoln este judecat nu pentru spionaj, ci pentru fraudă (!), fiind condamnat la trei ani şi i se retrage cetăţenia britanică. Este încarcerat la închisoarea Parkhurst de pe insula Wight, unde îi impresionează pe gardieni prin „şarmul” său. De aici  ar fi reuşit să evadeze de aici pe o fereastră, părăsind pentru totdeauna Anglia. Este cazul să ne întrebăm de ce Trebitsch-Lincoln nu a fost condamnat pentru spionaj ? Să fie  vorba de un procedeu al serviciilor britanice care doreau să-l păstreze şi pe viitor ca agent ?

Germania:„moaşă a nazismului”.

Se pare că legăturile sale cu Germania erau şi de natură matrimonială, căci, la 20 de ani, se căsătorise cu fata unui respectabil ofiţer de marină din această ţară.

A fost însă formulată şi presupunerea după care Trebitsch-Lincoln s-ar fi îndreptat către Germania la sugestia Secretarului de Stat pentru Război, Winston Churchill şi, în general, cu ştirea serviciilor secrete britanice. În tot cazul, nu sunt puţini comentatorii activităţii lui Trebitsch-Lincoln care îl consideră un fel de „moaşă a nazismului”. Într-adevăr, în condiţiile politice fragile ale Republicii de la Weimar, Trebitsch-Lincoln s-a implicat, în 1920, în aşa-numitul „Putsch al lui Kapp”, ocupându-se mai ales cu activităţile de propagandă.

După înăbuşirea acestuia, el se apropie de cercurile politice din care se va naşte nazismul. Devine un propagator al „drumului spre glorie” al Rechului care trebuia să se materializeze în ideea „spaţiului vital”,   susţinută de ideologul nazist Karl Haushofer. Se consideră că aceste puncte de vedere au inspirat substanţial ideologia lui Adolf Hitler, aşa cum se va materializa ea în „Mein Kampf”, cu care se întâlnise în cursul Putschului din 1920. A fost pusă în circulaţie şi ideea că Hitler ar fi respins colaborarea cu Trebitsch-Lincoln datorită originii sale evreieşti, dar şi aceea că el i-ar fi salvat viaţa contribuind la ascunderea sa după Putsch.

După înăbuşirea acestei mişcări, Trebitsch-Lincoln se îndreaptă spre Viena şi Budapesta, unde are întâlniri cu reprezentanţi ai monarhismului şi reacţionarismului în vederea înfiinţării unei aşa-numitei „Internaţionale Albe”, cu scopuri în primul rând anticomuniste. Singurul guvern care a aderat la această iniţiativă a fost acela al lui Miklos Horthy din Ungaria.

În cele din urmă Trebitsch-Lincoln este expulzat şi din Austria. Se pare că ruptura dintre Trebitsch-Lincoln şi Hitler s-a produs atunci când i-a adresat o scrisoare în care îi cerea să se distanţeze de Holocaust. Dar atunci când a trimis această scrisoare, Trebitsch-Lincoln se afla, cum vom vedea, departe, în China.

Şi totuşi, şi după izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, legăturile lui Trebitsch-Lincoln cu Germania nazistă nu au încetat. Se oferă că acţioneze pentru atragerea budiştilor din Orientul îndepărtat pentru a se ridica împotriva influenţei britanice de aici. Şeful Gesatpo-ului din această zonă, colonelul Josef Meisinger, acordă o deosebită atenţie acestei propuneri. A existat chiar intenţia ca Trebitsch-Lincoln să însoţească agenţii germani în Tibet pentru a acţiona în acest sens.  Însuşi Heinrich Himmler şi Rudolf Hess s-au arătat entuziasmaţi de această idee, dar Hitler a pus capăt acestei „scheme pseudo-mistice”. Simpatiile fasciste ale lui Trebitsch-Lincoln s-au manifestat şi în Italia, unde devine membru al „Cămăşilor Negre”, fiind implicat în unele acte criminale ale lui Mussolini, de exemplu, asasinarea politicianului socialist Matteoti, în 1924).

Implicat în industria petroliferă românească

Nici Balcanii nu au scăpat atenţiei lui Trebitsch-Lincoln. Astfel la începuturile activităţii sale de agent sub acoperirea de corespondent de presă în Războiul Balcanic (1912-1913), spionează pentru Bulgaria, şi îşi oferă serviciile şi Turciei. Este arestat ca agent dublu în Bulgaria, dar este eliberat la intervenţia şefului spionajului militar german, Walther Nicolai, din motive necunoscute. La începutul Primului Război Mondial, Trebitsch-Lincoln, tot timpul în căutare de câştiguri materiale, face tentativa de a se implica în industria petroliferă, înfiinţând şi societatea „The Oil and Drilling Trust of Romania” şi aflându-se o vreme la Bucureşti. Această tentativă eşuează datorită şi unor acuzaţii de fraudă.

Deşi nu a călcat niciodată pe pământul  Uniunii Sovietice, se pare că Trebitsch-Lincoln a avut totuşi relaţii informative şi cu această ţară.Cu toate că autorităţile britanice au negat asemenea contacte, se pare că Trebitsch-Lincoln a activat pentru cauza „comunismului mondial”. Se pare că avut chiar intenţia de a se reîntoarce în Ungaria natală, atunci când aici a izbucnit, după Primul Război Mondial, revoluţia bolşevică a lui Bella Kun. Potrivit informaţiilor provenind din FBI, odată cu declanşarea „complotului lui Kapp”, Trebitsch-Lincoln a început să lucreze „pentru răspândirea comunismului în Germania”, iar, în timpul Republicii de la Weimar, s-a angajat în „intrigi bolşevice”.  Din 1921 ar fi fost direct angajat în „mişcarea roşie”, ceea ce nu l-a împiedicat ca ulterior, aşa cum am văzut, să se integreze viitoarei mişcări naziste.

De asemenea, el s-a angajat şi în sprijinirea intereselor guvernului sovietic în Austria şi Ungaria. Relaţii mai directe cu URSS a avut Trebitsch-Lincoln prin ambasadorul acestei ţări în China, Dimitri Bogomolov. În tot cazul, Trebitsch-Lincoln a figurat în evidenţele serviciului de spionaj sovietic ca „agent” în anii 1930.

China:agent şi călugăr budist

După participarea sa la „Mişcarea cămăşilor negre”, Trebitsch-Lincoln părăseşte Italia ajungând în Chile şi de aici în China, sub numele de împrumut de Patrick Keelan, unde  joacă „rolul” de consilier financiar (avea destulă experienţă prin activitatea sa de fraudator). Face trafic de influenţă şi informaţii pentru oricine îl plătea. În anii 1920, îndeplineşte atribuţia de consilier politic al lui Wu Pei Fu, unul din liderii politic şi militari ai perioadei. Va activa şi pentru spionajul liderului naţionalist chinez Chiang Kai-shek. Unii biografi ai săi au fost de părere că, de fapt, Trebitsch-Lincoln fusese trimis în China de spionajul german, având contacte cu un om de afaceri de origine germană, Albert T. Otto. Pentru un anumite interval, Trebitsch-Lincoln trece în Ceylon, unde spionează pentru unele forţe politice din China şi din Japonia. Dar, la un moment dat, probabil înţelegând că fusese prea compromis ca spion şi agitator politic, Trebitsch-Lincoln recurge la o soluţie care este şi ea o „premieră”:se converteşte la buddism, la sfârşitul anilor 1920, sub numele de Chao Kung. Obţine anumite ranguri în ierarhia budistă, între care acela de „stareţ” în 1931, înfiinţând chiar o mănăstrire, la Shanghai. Că era o atitudine „de faţadă” ne-o dovedeşte şi faptul că nu renunţă la vechile sale obiceiuri, petrecându-şi timpul şi seducând călugăriţe. Se pare că după moartea celui de al 13-lea Dalai Lama,   Trebitsch-Lincoln, devenit între timp, călugăr budist, ar fi intenţionat să ocupe această postură, ideea sprijinită de japonezi, dar respinsă de tibetani.

Japonia:„apostol al păcii” ? În 1937, în funcţie de conjunctura politică, Trebitsch-Lincoln îşi modifică din nou „convingerile” şi „loialitatea”, dacă a avut vreodată aşa-ceva:se stabileşte într-o ţară în plină ascensiune, pe cale de a deveni o „Mare putere”-Japonia.Şi aici îşi continuă activitatea antibritanică, dar, după unele surse, ar fi publicat şi articole în care condamna agresiunea japoneză în China.

Se transformă, „peste noapte” într-un „apostol al păcii”, făcând apel la instaurarea „păcii mondiale” şi cerând ca Marile puteri-Marea Britanie, Franţa, Germania şi Uniunea Sovietică, dar nu şi Japonia !-să înceteze propaganda şi activităţile belicoase. Atrage atenţia asupra potenţialului pe care îl puteau avea în diferite combinaţii politice călugării budişti din Tibet care vor intra într-adevăr în atenţia spionajului german, În cele din urmă stabileşte legături cu serviciul de spionaj japonez, mai ales cu colonelul Kenji Doihara, supranumit „Lawrence al Manciuriei”, conducător al „Societăţii dragonului negru” care acţiona pentru activităţile informative şi subversive ale Japoniei. Se pare că informaţiile sale au înlesnit invadarea Chinei de către Japonia.

În afară de activitatea sa de spion şi agitator politic, un alt domeniu în care Trebitsch-Lincoln s-a implicat a fost acela al apartenenţei la diferite societăţi secrete, între care Francmasoneria, „Ordo Templi” şi Triada chnezească. Încă în perioada în care s-a aflat în Ungaria el a manifestat interes pentru „religiile esoterice” şi teosofie. Un specialist al acestui domeniu, Jean Robin, afirmă că Trebitsch-Lincolna fost şi un „agent al contrainiţierii”, al forţelor ascunse care acţionau împotriva atitudinilor raţionaliste, „iluministe”, făcând parte din misterioasa organizaţie  internaţională  a „Dragonilor verzi”. Unul din biografii săi, Bernard Wasserstein, consideră că înclinaţiile pentru activităţile secrete, oculte era o adevărată „boală” pentru Trebitsch-Lincoln.

Moartea:asasinat ?

Ca şi întreaga sa existenţă, şi moartea lui Trebitsch-Lincoln rămâne învăluită în mister. Oficial a decedat din cauza unei afecţiuni stomacale în 1943 în timpul tulburărilor declanşate se cucerirea de japonezi a oraşului Shanghai, când, în ciuda serviciilor făcute Japoniei, fusese arestat şi, se pare, asasinat. După alte opinii,   Trebitsch-Lincoln a murit otrăvit de un agent al Germaniei după ce adresase scrisoarea către Hitler prin care îi cerea să se dezică de Holocaust. Dacă a fost aşa se poate spune că, în mod paradoxal, Trebitsch-Lincoln a murit din cauza singurei idei generoase pe care a avut-o…

În ciuda numeroaselor „recorduri” pe care le-a stabilit, cum am văzut, Trebitsch-Lincoln întrebarea rămâne, dat fiind că în istoriile activităţilor informative apărute în diferite perioade, el nu figurează în panorama celor mai importanţi agenţi. Această ignorare a sa, până în ultima perioadă, când au început să apară lucrări ce i-au fost consacrate, se datorează, în cea mai mare măsură, tocmai instabilităţii, înclinaţiei sale de a-şi schimba „stăpânii”, agenţiile de spionaj pentru care a acţionat, astfel încât rezultatele activităţii sale de agent nu au fost majore. Această atitudine a sa se datorează în primul rând mercantilismului, „setei” de bani şi de onoruri de care a dat dovadă.Desigur, nu poate fi trecută cu vederea şi „setea de aventură” care l-a însufleţit în întreaga sa existenţă. Astfel încât Trebitsch-Lincoln a rămas doar un „cameleon”, cu un destin care credem că poate face obiectul unui roman, mai mult sau mai puţin „negru”.