Muzica anilor ’70. Eagles, zborul lor nu s-a oprit
Odată cu decesul legendarului Glenn Frey, se poate spune că Vulturul și-a pierdut una dintre aripi. Și nu, acesta nu este un omagiu din acela semi ipocrit, adus unui artist despre care, altfel, nimeni n-a mai vorbit de mult, căci Eagles fac parte dintre cei mari care n-au dispărut niciodată. Și pe care nimeni nu-i poate uita.
La opt zile după ce s-a dus David Bowie, un alt nume legendar trecea în neființă, îndoliind muzica încă o dată. Glenn Frey, chitarist, solist, textier şi membru fondator al trupei americane Eagles, părăsea această lume prea devreme, la 67 de ani, înconjurat de familie, la New York. Cel de al cărui nume este sinonim cu iconica piesă Hotel California se stingea după o luptă cu complicațiile cauzate de poliartrita reumatoidă, colita ulcerativă acută şi pneumonia.
Dar muzica bună este nemuritoare și despre muzică o să vorbim și în rândurile următoare. N-am trăit pe viu isteria pe care au provocat-o cei de la Eagles în rândul tinerilor americani, însă știm cu certitudine că iconicii rockeri au fost pentru generația ’70 ceea a însemnat Beatles pentru puștii din anii ’60.
Și mai este un aspect, cel mai important, poate. Albumul „Their Greatest Hits 1971-1975“ este al doilea cel mai bine vândut din toate timpurile, în Statele Unite, locul fruntaș fiind ocupat de „Thriller-ul“ lui Michael Jackson. Ba, mai mult, în anul 1999, rockerii californieni au reușit inimaginabilul. Să-l depășească pe Rege la numărul de albume vândute, Frey glumind atunci:„Când Michael va vedea asta la televizor, va ieși și va cumpăra un milion și jumătate de copii ale discului lui, Thriller“. Cu toate acestea, a fost nevoie de un eveniment tragic – moartea superstarului, în 2009, pentru ca acesta să revină pe primul loc în top.
