Povestea primului bărbat transsexual din istorie

Născută pe 1 mai 1915 la Londra, Laura Maud Dillon, fiica lui Robert Dillon de Lismullen, era o fată energică si fără probleme de sănătate.

Mama ei a murit la numai doi ani după naştere, iar după aceasta tatăl a respins-o şi a trimis-o împreună cu fratele ei să crească alături de mătuşi în Folkestone. În 1925, şi tatăl şi bunicul ei au murit, iar fratele de 11 ani a devenit Sir Robert Dillon, al 8-lea baron din famile. Laura a învăţat la o şcoală de fete şi apoi la St. Anne’s College, la Oxford, unde s-a remarcat graţie talentului său la văslit, câştigând şi medalii. Îşi  petrecea verile pe o moşie a familiei din comitatul Meath.

Părul facial şi vocea groasă îi confirmau sentimentul că avea un trup diferit, că şi fizic şi emoţional era foarte masculină. La un moment dat s-a angajat într-un atelier auto şi a trăit în singurătate şi anxietate patru ani, din pricina zvonurilor care circulau despre ea, propagate de psihiatrul cu care discutase. Se îmbrăca în haine bărbăteşti şi un anume doctor Foss i-a furnizat pastile cu hormoni de creştere. Efectele hormonilor erau înţelese vag la momentul respectiv, dar masculinizarea a devenit vizibilă rapid. In 1942 şi-a făcut o masectomie.

Doi ani mai târziu şi-a modificat certificat de naştere, unde nu mai figura ca Laura Maud, ci Lawrence Michael. Fratele său a fost dezgustat şi oripilat de ce făcuse şi cei doi au rupt legătura. Michael a ales să frecventeze şcoala medicală de la Trinity College, Dublin sub noua sa identitate. Un fost tutore a convins registratura de la Oxford să îi modifice foile matricole şi sa arate că de fapt ar fi absolvit Bransenose, nu St. Anne’s care era doar pentru fete, pentru a nu trezi suspiciuni. În timpul vacanţelor s-a supus unei serii de operaţii dureroase la spitalul unde lucra chirurgul plastician Harold Gillies, pentru a duce la bun sfârşit transformarea.

Sir Harold Gillies era recunoscut pe plan internaţional drept unul dintre fondatorii chirurgiei plastice, acesta jucând un rol decisiv în timpul războiului datorită dezvoltării chirurgiei pe bază de lambouri (bucăţi de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletulși părțile osoase sau pentru a fi grefatăîn altăparte a corpului).Ce se ştie mai puţin despre doctorul Harold este că a avut o contribuţie de pionierat în domeniul chirurgiei schimbării de sex. Tot el a efectuat ulterior operaţia de vaginoplastie pentru prima femeie transsexuală din Marea Britanie, Roberta Cowell.  

În 1945, Gillies împreună cu colegul său Ralph Millard s-au ocupat de primul caz de transexualitate din lume în care o femeie devenea pe cale chirurgicală bărbat. Tânărul aristocrat Michael Dillon se pare că este şi prima femeie care a apelat la testosteron pentru a dobândi înfăţişare masculină. La câteva luni după ce a început tratamentul i-a crescut barbă şi transformarea fizică dramatică l-a convins şi pe doctor să ia măsuri. După rezolvarea problemei, Michael şi-a amendat certificatul de naştere iar legal vorbind avea acum dreptul la titlul de baron.

Viata sa s-a îmbunătăţit considerabil. A continuat să câştige medalii la vâslit, a absolvit în 1951 şi a devenit medic pe vapor, călătorind în Asia, Australia, America. Din cauza unei neconcordanţe între registrele de titluri nobiliare (apărea ca femeie într-unul şi în într-altul ca bărbat), presa a aflat de schimbarea de sex şi Sunday Express a publicat cercetarea asupra cazului în 1958. Michael a suferit un şoc când secretul său bine păstrat a ieşit la iveală. A fugit la Calcutta atunci şi s-a refugiat într-o mănăstire budistă la Sarnath. S-a integrat în ordinul călugărilor tibetani şi a luat numele de Lobzang Jivaha, petrecându-şi timpul studiind budismul şi citind. Şi-a donat banii studenţilor cu probleme financiare.

Dificultăţile vieţii în condiţiile precare din Tibet şi regimul vegetarian şi-au spus însă cuvântul, afectându-i grav sănătatea. A murit în 1962, la 47 de ani. În acelaşi an însă i-au fost publicate la Londra cărţile despre budism. Mai interesant este poate că în 1946 Dillon publicase “Self:A Study in Endocrinology and Ethics”, în care lămurea ceea ce acum denumim transexualitate, insistând pe faptul ca nu reprezenta o problemă psihiatrică, ci o lipsă de adecvare între trup şi minte ce putea fi soluţionata doar pe cale chirurgicală.