pe cine sperie taxarea inversă?
Context
Avem cu toții o problemă cu deficitul bugetar excesiv și în creștere, cauzat (în parte) și de imensul deficit de colectare al TVA (GAP), GAP-ul României fiind, de departe, cel mai mare din UE (36,7% în 2021, 9 miliarde de euro!).
De menționat aici că media GAP-ului în țările UE (medie pe care noi o stricăm) a scăzut în perioada 2019 – 2021 de la 10% la 5%, în timp ce, în România, a crescut de la 33,7% la 36,7%.
Ministerul de Finanțe a început implementarea de măsuri de informatizare la foc automat, fiind introduse noi obligații de raportare: RO E-Factura, RO E-Transport, SAF-T, RO E-Case de marcat. Ultima măsură, introdusă fără niciun fel de consultări și complet inaplicabilă (RO E-TVA) generând proteste vehemente din partea contribuabililor și chiar o manifestație publică a contabililor. S-a ajuns la situația ridicolă în care contribuabilul să declare aceeași factură de nu mai puțin de 4 ori! Nu intru în detalii aici.
Ministrul Boloș a tras concluzia (complet greșită!) că mediul de afaceri se opune digitalizării, neștiind probabil că exact din această zonă (mediul de afaceri onest) au venit, de mulți ani, solicitări cu privire la digitalizarea ANAF, digitalizare văzută ca un instrument de reducere a costurilor de conformare pentru contribuabili și, de asemenea, de reducere a imensei fraude la TVA, fraudă care ne afectează pe noi toți.
Care este structura GAP-ului ?
La întâlnirea avută miercuri, 17 iulie, de echipa RBL și AOAR (asociații ale mediului de afaceri românesc) cu ministrul Boloș și echipa dniei sale (incluzând Președintele ANAF și directorul Direcției legislație fiscală din MF), ne-am exprimat dubiile cu privire la eficiența măsurilor adoptate în ceea ce privește reducerea GAP-ului, fiind deja evident că nu putem vorbi de reducerea costurilor de conformare, ci de o creștere exponențială a acestora, precum și a riscurilor de a fi amendați pentru nerespectarea diverselor reglementări, chiar dacă astfel de erori nu aduc nici măcar un leu deficit de TVA, aceasta fiind declarată și plătită corect.
Nu am exclus însă că este posibil să ne înșelăm, de aceea am cerut ministrului Boloș și echipei sale să prezinte public cifrele cu privire la structura GAP-ului de TVA (adică în ce zone dispare peste o treime din TVA-ul plătit de stat/instituții publice, companii și cetățeni pentru bunurile și serviciile cumpărate de la diverși furnizori).
Am explicat dlui ministru că, pentru a putea susține avalanșa legislativă generată de domnia sa, avem nevoie să înțelegem dacă măsurile sunt și utile scopului declarat, acela al reducerii fraudei. Or, pentru a evalua utilitatea lor în rezolvarea problemei, trebuie mai întâi să înțelegem de unde vine problema.
Am atras atenția ministrului că avem motive serioase să punem la îndoială utilitatea și că am mai trăit în „filmul” acesta al „luptei” cu evaziunea: ROI (2010), închiderea a sute de mici afaceri pentru diferențe de câțiva lei în casă, D088 și anularea codurilor de TVA, falimentarea multor companii românești urmare a campaniei de refuz al dreptului de deducere și trimiterea acestora în penal pe motiv că „știau sau ar fi trebuit să știe” că furnizorii furnizorilor lor ar fi avut „comportament fiscal inadecvat”, etc., etc. și i-am amintit că toate aceste măsuri au afectat doar pe contribuabilii corecți, marii hoți continuând să fure nestingheriți, să își trasfere firmele cu datorii la albanezi, afgani sau alte nații…
În mod surprinzător, inițial, dl. ministrul nu a fost în stare să prezinte cifrele (deși ANAF are un departament care se ocupă de structura GAP-ului!), dar după câteva minute de căutări în caietul cu notițe ne-a spus că
35% din „gaură” vine din frauda carusel, vreo 30% din insolvențe și 15% evaziune (știu, nu dă decât 90%, dar așa ne-a zis dl. ministru).
35% din frauda carusel !!!???
Dacă informația dată de ministru este corectă, înseamnă că, din 2018, noi puteam cere derogare pentru taxare inversă (care elimină complet frauda carusel!!!), motivul invocat până acum de minister/ANAF fiind acela că frauda carusel generează mai puțin de 25% din GAP (condiție impusă de Directiva din 2018)!
Grav, foarte grav! Este ca și cum ministerul a tolerat frauda mare, adică exact frauda carusel!
Explic mai jos de ce zic acest lucru.
Ce este frauda carusel?
TVA este un impozit pe consum, este venit la buget doar atunci când cumpărătorul nu îl deduce, fiind neutru pentru business-uri. TVA este colectat de vânzător de la cumpărător, diferența dintre TVA colectat de la cumpărători și TVA plătit propriilor furnizori fiind plătită la buget, lunar. Din acest motiv îi zice impozit indirect: pentru că nu este plătit direct bugetului de cel care îl suportă, ci este plătit prin intermediul unui terț (vânzătorul plătitor de TVA). Codul de TVA este, în fapt, o licență dată de stat companiilor de a colecta în numele lui impozitul pe consum.
Practic, în B2B, TVA generează doar cash-flow: este plătit de cumpărător vânzătorului, vânzătorul îl plătește bugetului, iar bugetul îl plătește înapoi cumpărătorului.
Numai că acest lucru (se numește „plăți fracționate”) nu se întâmplă și la achizițiile intracomunitare. În momentul în care o companie din România face o achiziție de la o companie din alt stat UE (tot B2B), se aplică „taxare inversă”, adică societatea din România nu plătește efectiv TVA, colectează și deduce taxa simultan, în decont. Nu există cash flow.
Compania din România revinde marfa cumpărată în România și colectează 19% TVA la factură, TVA pe care îl încasează de la clientul din România și pe care clientul din România îl primește înapoi de la stat. Dacă societatea care a făcut achiziția intracomunitară este făcuta în scop de fraudă (iar numărul acestora este uriaș!), pur și simplu dispare cu tot TVA-ul colectat. Până vine ANAF să vadă ce și cum, banii au dispărut din cont, iar acționarii sunt albanezi, afgani sau chiar homeless-i…
Aceasta este cea mai directă formă de fraudă carusel. Schema arată cam așa:
Mai sunt și alte forme, ceva mai complexe, nu le detaliem aici.
Practic, acest tip de fraudă este făcut posibil de Directiva TVA. Problema există de mult timp și este bine cunoscută, fiind introduse tot felul de măsuri de combatere, în unele state ele chiar funcționând relativ bine. La noi nu, de vreme ce ministrul Boloș ne-a zis că 35% din cele 9 miliarde de euro (peste 3 miliarde euro) vin de aici. Estimez și că o bună parte din GAP-ul provenit din insolvențe tot de aici vine, deci nu este deloc exclus ca frauda carusel să ne fi costat vreo 5 miliarde de euro în 2021, sumele fiind chiar mai mari după acest an (din cauza inflației și a stabilității cursului leu/euro). Iar acest lucru se întâmplă dintotdeauna, chiar dacă sumele efective (în EURO) au fost relativ mai mici (GAP-ul în procente a fost mereu uriaș).
Ce putem face?
Soluția este cunoscută, se numește taxare inversă.
Ce este taxarea inversă, cum funcționează și de ce nu o aplicăm în toate tranzacțiile B2B?
Ce este și cum funcționează?
Taxarea inversă înseamnă pur și simplu că TVA nu mai este plătit efectiv de cumpărător vânzătorului (în B2B, atunci când atât vânzătorul cât și cumpărătorul au cod de TVA valabil). Nu circulă banii (cumpărător → vânzător → buget → cumpărător), circulă doar înregistrări contabile (că deh! – TVA e neutră pentru business). Dacă nu mai circula banii, atunci evident că nu mai pot fi furați.
Asta e taxarea inversă.
Pe lângă faptul că elimină complet frauda carusel, taxarea inversă mai are câteva avantaje, din care menționez doar două:
- scade costurile de finanțare a investițiilor (că nu trebui să mai suporți costul finanțării TVA la achiziție, până primești rambursare de la stat);
- scade costurile de administrare pentru ANAF (că pur și simplu dispare imensa parte a rambursărilor de TVA, rambursări ce țin ocupați, în prezent, peste 50% din inspectorii fiscali).
De ce nu o aplicăm în toate tranzacțiile B2B ?
Ca regulă, Directiva TVA prevede plățile fracționate la tranzacțiile B2B pe teritoriul aceluiași stat. Există însă și excepții:
- Atunci când statele membre constată o creșterea „masivă și subită” a fraudei pentru anumite produse, pot aplica taxarea inversă (pentru stoparea fraudei), dar doar pentru acele produse și doar după obținerea derogării de la Comisie. Așa am introdus noi taxare inversă pentru fier vechi, cereale, imobile sau telefoane mobile/calculatoare.
Să observăm însă o chestiune care mi se pare absolut horror: pe acest mecanism (Mecanism de Reacție Rapidă – QRM, introdus în 2012) se poate obține derogare doar DUPĂ ce frauda a fost făcută, niciodată înainte!
- Din 2018, statele membre au posibilitatea să ceara Comisiei derogare pentru a aplica taxarea inversă în TOATE tranzacțiile B2B, nu doar pentru produsele unde și-au luat deja țeapă de la hoții locali sau internaționali care le spoliază bugetele.
La presiunea Cehiei, Comisia a propus și Consiliul a adoptat Directiva 2018/2057 prin care se permite statelor membre să ceară derogare pentru taxare inversă generalizată (pentru facturi peste o anumită valoare), dacă sunt îndeplinite, în principal, următoarele condiții:
- Să aibă un GAP cu cel puțin 5pp mai mare decât GAP-ul mediu. În ultimii 10 ani România a avut cel puțin 20pp mai mult decât media, în 2021 diferența fiind de 32,7pp (GAP de 7 ori mai mare decât media). E clar că o îndeplinim!
- Cel puțin 25% din GAP să provină din frauda carusel. Aici, ai noștri au zis mereu că nu îndeplinim condiția, deci nu putem cere derogare.
Până acum, când ministrul Boloș ne spune senin că frauda carusel este 35%!
De ce oare nu ar vrea cineva taxare inversă?
Ca să răspundem și la întrebarea asta, trebuie să înțelegem cine sunt beneficiarii păstrării status quo-ului rezultat din coexistența taxării inverse cu plățile fracționate.
Marii hoți sunt evident principalii beneficiari, dar mai sunt și alții, în special cei care câștigă o pâine din implementarea măsurilor de combatere a fraudei carusel, fraudă posibilă datorită unui design legislativ defectuos.
Halucinant? Eu zic că da !
De ce măsurile dlui ministru Boloș nu au cum să producă rezultate ?
Explic aici, pe scurt :
- Toate informațiile care sunt sau vor fi furnizate de contribuabili către ANAF prin RO E-Diverse sunt deja furnizate prin D394, D390. Chiar de două ori, pentru că le dăm și prin D406 (SAF-T). Deci, nimic nou ! Au făcut ceva cu informațiile astea ? Puțin, prea puțin…
- Frauda nu se face prin neraportare, ci prin colectarea taxei de la client și neplata ei la buget. Nu colectezi, nu ai ce fura! Problema decalajului dintre data colectării și data plății rămâne neatinsă de RO E-Diversele sisteme implementate de dl. Boloș, și nici nu are cum să fie rezolvată – că doar nu vrem să aruncăm totul în aer cu Split TVA, cum s-a mai încercat prin 2017…
Deci, dacă hoțul nostru respectă întru totul RO E-Factura, RO E-Transport, RO E-TVA, tot trece mai mult de o lună până când vine sfânta zi de 25 ale lunii (următoare) când și depune D300 (decontul de TVA), dar evident că nu plătește nimic. Mai trec 2-3 săptămâni până primește somația de plată, încă vreo două până i se blochează conturile de ANAF, timp în care contul e – ce surpriză! – gol-goluț!
Cam atât deocamdată. Așteptăm ca dl. ministru să ne arate structura GAP, ca să putem continua analizele.
De ce am scris asta? Ca să știe că știm!
(Citește și: ”Ministrul Boloș anunță modificarea OUG pe e-TVA, după discuțiile cu experții contabili. Acum ”nu există date suficiente pentru precompletarea decontului e-TVA””)
***
