A murit Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix

Nicu Covaci, liderul legendarei formaţii Phoenix, a încetat din viaţă sâmbătă, la 77 de ani.

El a fost operat în luna martie, de urgenţă, pe creier, la Spitalul Judeţean Timişoara. Zilele trecute, pe pagina de Facebook a artistului, colegii săi au precizat că „tratamentul postoperator nu s-a putut finaliza din cauza complicaţiilor” apărute.

Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, Nicu Covaci a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara.

La începutul anilor ’60, împreună cu un coleg de şcoală, Kamocsa Camo Bela, a creat o formaţie de chitarişti care se numea Sfinţii, iar în 1964, numele formaţiei s-a schimbat în Phoenix. Membrii fondatori ai formaţiei Phoenix au fost Nicu Covaci şi Moni Bordeianu. În perioada 1964-1966 au cântat în săli studenţeşti şi în cluburi din Timişoara, piese din repertoriul unor formaţii celebre la acea vreme – The Beatles, The Rolling Stones, The Monkees sau The Animals. Trupa lui Covaci a început să fie invitată la Bucureşti, în emisiuni de televiziune, devenind cunoscută în toată ţara.

După primul concert în Bucureşti, în 1965, ţinut în sala Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografie, trupa Phoenix a fost invitată să înregistreze în studioul radioului naţional. Atunci au fost înregistrate piese ca „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, prelucrările folclorice „Dunăre, Dunăre” şi „Bun e vinul ghiurghiuliu”.

Tot atunci, membrii formaţiei au început colaborarea cu textierul Victor Cârcu, care a scris versurile primelor hit-uri ale trupei: „Vremuri”, „Şi totuşi ca voi sunt”, „Nebunul”, „Floarea stâncilor”, înregistrate pe două EP-uri Electrecord.În decembrie 1967, Phoenix a efectuat primul turneu de amploare, în mai multe oraşe bănăţene, încheiat cu două concerte la Timişoara.

La Festivalul Naţional de artă studenţească de la Iaşi, în aprilie 1968, Phoenix a câştigat „Marele Premiu” şi premii speciale de interpretare şi compoziţie. În 1969 apare cel de al doilea disc EP, „Floarea stâncilor”, cu patru compoziţii proprii. Trupa Phoenix participă la festivalul naţional studenţesc de la Bucureşti unde prezintă opera rock „Omul -36:80” şi primeşte, la prima ediţie a Festivalului Club A, premiul pentru creativitate şi originalitate.

În acelaşi an, regizorul Manole Marcus a solicitat formaţiei să scrie muzica filmului „Canarul şi viscolul”, unde există o secvenţă în care apar membrii trupei.

Au urmat turnee în ţară care au mărit popularitatea trupei. După emigrarea lui Moni Bordeianu, în toamna anului 1970, Nicu Covaci a luat în formaţie alţi membri, iar în repertoriul trupei au apărut piese ca „Dorinţa”, „Aminteşte-ţi”, „Niciodată”, „Ochi de ţigan”. Phoenix a participat la a doua ediţie a Festivalului Club A, în 1971, unde a obţinut mai multe premii individuale de interpretare. În acelaşi an, au intrat în trupă Mircea Baniciu (ca solist), Josef ”Ioji” Kappl şi Costin Petrescu. Tot în 1971 a apărut albumul „Cei ce ne-au dat nume”. Acesta era primul LP scos de o formaţie rock în limba română.

Formaţia Phoenix a fost trimisă să reprezinte România la Festivalul „Lira de aur”, în mai 1973, la Bratislava (Cehoslovacia) şi apoi la „Festivalul Discului”, în octombrie 1973, la Sopot (Polonia). La 19 noiembrie 1973, a avut loc la Sala Palatului concertul Sfinx + Phoenix. Atunci, Phoenix a prezentat, în premieră pentru bucureşteni, piesele „Mica Ţiganiadă”, „Andrii Popa”, „Strunga” şi piesa care a dat titlul noului disc – „Mugur de fluier”.

„Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (…) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. (…) De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. (…). Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. (…) I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea (…), am ajuns la Orşova. Grănicerii (…) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (…) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (…) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus ‘În rai’ „, scrie artistul pe blogul personal.

În acea perioadă, Nicu Covaci a început să predea artă la o universitate populară din Germania. „Am început să fac expoziţii de pictură. Făcusem un tablou pe pânză de 45/6 m. Am întins o pânză pe o structură de oţel pe care o pictam de pe o macara. M-au angajat la decenatul cultural al oraşului să fac atât concepţie, cât şi producţie la spectacolele ‘Evita’ şi ‘Jesus Christ Superstar’, la teatrul din Osnabrück.”, mai aminteşte Nicu Covaci pe blogul său.

Stabiliţi în Germania, Nicu Covaci şi membrii trupei (mai puţin Mircea Baniciu) au activat sub numele Mad House şi Transsylvania Phoenix, au scos câteva discuri şi i-au cunoscut pe Manfred „Mani” Neumann (vioară, voce), şi pe Tom Buggle (bass), care aveau să apară, alături de Covaci şi Ţăndărică, pe albumul „Transsylvania Phoenix”.

În luna mai 1990, are loc prima întâlnire a lui Nicu Covaci cu publicul român după o absenţă îndelungată din ţară, la festivalul de la Palatul Copiilor din Bucureşti – unde cântă, doar împreună cu Mircea Baniciu, câteva piese cunoscute ale trupei Phoenix. În acelaşi an, trupa cântă la Paris şi pregăteşte primul turneu în România, având loc înregistrări în formula Covaci, Baniciu, Kappl şi Lipan.

Au urmat „întâlnirea de 30 de ani” de la Sala Polivalentă, unde au putut fi văzuţi aproape toţi foştii componenţi ai trupei, mai puţin Mircea Baniciu, şi concertele susţinute de Phoenix în compania unor orchestre simfonice. În 1997 apare CD-ul „Aniversare 35”, iar în 1998 un turneu de amploare al trupei, în cele mai mari oraşe ale României. Un an mai târziu, a fost înregistrat un maxi-CD – „Ora – Hora”, urmat de un turneu în Germania şi în Români.

La 22 martie 2024, Nicu Covaci a fost operat de urgenţă pe creier, la Spitalul Judeţean Timişoara. Zilele trecute, pe pagina de Facebook a artistului, colegii săi au precizat că „tratamentul postoperator nu s-a putut finaliza din cauza complicaţiilor” apărute.

****