Şt. O. Iosif, Natalia Balş şi Dimitrie Anghel

Extrem de seducătoare, cultivate şi emancipate, femeile fatale au stârnit pasiuni mistuitoare. Scriitori celebri, precum Ştefan Octavian Iosif sau Alexandru Odobescu au murit din dragoste pentru femeile „de o frumuseşte perversă şi de o senzualitate morbidă“. Din cauza iubirii pentru Natalia Negru au murit Ştefan Octavian Iosif şi Dimitrie Angel. Pentru Hortensia Racoviţă s-a sinucis Alexandru Odobescu.

Frumoase, emancipate, erudite, conştiente de puterea lor de seducţie, extrem de senzuale şi libertine. Aşa sunt descrise româncele fatale, rămase în istorie, care au stârnit pasiuni mistuitoare în rândul bărbaţilor, sfârşite cu sinucideri sau dueluri.

Femeile seducătoare erau emancipate, şcolite în străinătate, trăiau la standarde moderne, aveau viaţă socială, erau admirate şi invidiate deopotrivă pentru calităţile fizice care iscau pasiuni mistuitoare.

Căsătorite la vârste fragede, direct din pension, abia după căsătorie îşi descopereau feminitatea şi puterea de seducţie. Cu atâţia admiratori în jur, celebrele femei fatale sfârşeau trăind amoruri de scurtă durată în braţele amanţilor. Aşa se ajungea la dueluri, divorţuri sau chiar sinucideri în rândul soţilor geloşi. Poveştile unor astfel de femei a căror putere de seducţie s-a dovedit fatală au rămas în istorie.

Frumuseţea Nataliei Balş, motiv de duel fatal

Natalia Balş, fiica cea mică a lui Grigore Ghica, a rămas în istorie drept o femeie fatală care a stârnit dueluri şi căreia i-au căzut victime mulţi amanţi. De o frumuseţe răpitoare, s-a căsătorit la vârsta de 15 ani cu Costache Balş, un dregător domnesc care deţinea o funcţie publică în Iaşi. Despre frumoasa şi tânăra soţie Natalia se spune că adora complimentele tinerilor din jur. Pentru că bărbaţii roiau în jurul ei şi nu conteneau să îi admire frumuseţea, stârnea invidia doamnelor şi gelozia soţului. Cel mai tare l-a înfuriat pe Costache Balş un locotenent austriac, contele von Stolberg, care nu se mai lăsa dus de lângă Natalia. Soţul gelos s-a văzut nevoit să-l provoace la duel pe contele care îi curta soţia, dar gestul avea să îi fie fatal.

Emanoil Hagi Mosco, un genealogist care a surprins viaţa boierească a epocii interbelice, descrie momentul duelului fatal boierului gelos: „Cei doi tineri s-au asezat fata în faţă, în vestitul Copou, unde, la primul schimb de focuri, Balş, lovit în inima, ironica pecete a soartei, îşi sfârşeşte tinereea de abia începută“.

Doar câteva luni i-au trebuit tinerei văduve să-şi revină după tragica poveste. A urmat un şir lung de soţi şi iubiţi care au căzut, de asemenea, victime ale puterii ei de seducţie. Ce s-a întâmpat mai departe cu Natalia Balş descrie tot Emanoil Hagi Mosco:

„Nemângâiata, tânără văduvă, dupa câteva luni de linişte sufletească, se îndragosteste de Alexandru Millo, pe care, dupa sorocul legiuit, îl ia de soţ, pentru a-l părăsi doi ani mai târziu şi a se căsători a treia oara cu George Filipescu, ajuns mareşal al Palatului sub Carol I, apoi se desparte şi de Filipescu“.

Un triunghi amoros fatal: Ştefan Octavian Iosif, Dimitrie Anghel şi Natalia Negru

Natalia Negru a rămas în istorie drept femeia fatala din cauza căreia au murit doi scriitori celebri: Ştefan Octavian Iosif şi Dimitrie Anghel. Natalia Negru s-a născut în 1882 la Buciumeni, o comună din Galaţi. Absolventă a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti, Natalia nu era doar o femeie frumoasă, ci şi una cultivată. L-a cunoscut pe Ştefan Octavian Iosif în timpul studenţiei şi l-a vrăjit iremediabil.

Cei doi se logodesc în 1903, iar în 1904 se căsătoresc. La nunta Nataliei cu scriitorul Ştefan Octavian Iosif au fost prezente nume de seama ale vremurilor, printre care Nicolae Iorga şi Mihail Sadoveanu. Se spune că Nicolae Iorga a dăruit tinerilor soţi ca dar de nuntă revista Sămănătorul. Un an mai târziu, după nuntă se naşte Corina, fiica Nataliei şi a lui St. O. Iosif. Natalia publică primul volum de cântece în 1909. Începe colaborarea cu revistele „Viaţa Românească”, „Minerva”, „Cumpăna”, „Flacăra”.

Împreună cu Ştefan Octavian Iosif, Natalia Negru se numără printre iniţiatorii înfiinţării „Societăţii Scriitorilor Români“, în 1909. Relaţiile dintre cei doi soţi se deteriorează, iar în 1910, Natalia începe acţiunea de divorţ.

Natalia pleacă la Paris împreună cu fiica ei, Corina. Începe o relaţie chiar cu prietenul fostului soţ: Dimitrie Anghel. Prietenia dintre cei doi scriitori se încheie brusc. Ştefan Octavian Iosif moare la 22 iunie 1913, în spital, răpus de durere. Se spune că a murit de inimă, din cauza durerii pricinuite de pierderea soţiei şi a trădării.

Căsnicia Nataliei cu Dimitrie Anghel a stat sub semnul geloziei. Cum frumoasa doamna era curtată, iar soţul extrem de gelos, scandalurile s-au ţinut lanţ. Gelozia acestuia era un lucru cunoscut de apropiaţi şi de celebrităţile vremii. George Călinescu îl descrie astfel pe Dimitrie Anghel:

„El e de o gelozie arabă şi la simpla impresie că o recenzentă n-a cruţat literatura nevestei aruncă furibund ocara, tot din lumea florilor. Lovea femeia cu o floare. Oricâte vini s-ar pune în sarcina femeii, este vădit că fanaticul erotic ce furase soţia prietenului fără apărare nu era un om comod. O ţinea închisă cu cheia în casă, nu voia să meargă nicăieri, nici să primească pe nimeni; provoca lumea la duel“.

În urma unui scandal plecat tot de la gelozie, Dimitrie Anghel se împuşcă în dimineaţa zilei de 27 octombrie 1914, după ce încearcă să o împuşte şi o răneşte pe Natalia. Moare la spital, din cauza septicemiei provocată de rana infectată de la împuşcătură. Natalia scapă. Dimitrie Anghel este înmormântat la Iaşi, iar soţia sa a fost prezentă la funeralii.

Hortensia Racoviţă, femeia fatală pentru care s-a sinucis Alexandru Odobescu

Pentru Alexandru Odobescu, întâlnirea cu frumoasa Hortensia Racoviţă, o tânără profesoară de geografie, a fost fatală. În 1891, Alexandru Odobescu era un om însurat care avea o fiică de 28 de ani. O întâlneşte pe fermecătoarea Hortensia Racoviţă, mai tânără cu 30 de ani. Seducătoarea fusese căsătorită deja de două ori. Alexandru Odobescu face o pasiune mistuitoare pentru Hortensia.

În 1892, Odobescu era îndrăgosit şi în prag de divorţ, după cum el însuşi povestea în epistotele trimise prietenilor: „sunt antrenat cu forţa cea mai irezistibilă, cea mai suveran dominantă, într-o afecţiune foarte puternică pe care n-am mai simţit-o niciodată“.

Se spune că soţia scriitorului, Saşa, a înţeles pasiunea acestuia şi i-a cerut ea însăşi Hortensiei să se căsătorească cu Odobescu. Tânăra profesoară de geografie nu a acceptat. Deşi iniţial acceptase iubirea acestuia şi se spune că îi şi alimentase pasiunea, într-un final l-a respins. Odobescu nu a suportat refuzul Hortensiei.

„Nebun n-am fost, dar că, cu inima mea peste fire simţitoare, am căzut pradă uşurinţii şi vulgarităţii simţirilor unei fiinţe fără inimă, fără conştiinţă, lipsită chiar de acea pătrundere de minte ce ar fi făcut dintr-însa o zână inspiratoare mult-puţinelor mele facultăţi intelectuale. Mi s-a întâmplat să iubesc şi alte femei în viaţa mea şi câteva din acelea au fost pentru mine îndemnătoare la cele mai bune şi mai alese ale mele lucrări. Aceasta însă, pe care am iubit-o mai mult decât pe oricare, a fost adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar şi al vieţii mele”, îi scria Odobescu prietenului său Anghel Demetriescu.

Mistuit de iubire, scriitorul se sinucide în noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1895, luând o doză mare de morfină. Hortensia s-a recăsătorit în acelaşi an cu un profesor de geografie.