Povestea primei fabrici de ceasuri din România. În 1989, Victoria era celebră în lume, cu un milion de ceasuri produse, unele modele având 4 rubine
Unicul oraş din ţară care a avut o fabrică de ceasuri, înfiinţată în 1951, a fost Aradul. La început, fabrica purta nume comune precum „Cooperativa Metalul”, „Precizia” şi, ulterior, a primit numele „Victoria”, avându-i ca întemeietori pe Iosif Berenz, Şimolan şi Hollosy.
În anul 1951, în fabrica de ceasuri se produceau 300 de ceasuri în 12 luni, mai exact asamblarea unui mecanism dura o zi lucrătoare. Unul dintre întemeietorii fabricii de ceasuri care a condus-o timp de aproape 40 de ani a fost Iosif Berenz, născut în localitatea arădeană Sânpetru German.
În primul an, unitatea a funcţionat cu 50-60 de angajaţi, fabricându-se la început roţi dinţate, iar din anul 1954 s-a trecut la producţia de ceasuri deşteptătoare, ochelari, umbrele. Activitatea de producţie a fost supravegheată de profesorul instructor Szabo Andrei, inginerul Kiri Petre şi inginerul Friedrich Werner. Ceasurile se făceau sub marca „Precizia”, apoi, după anii ’60, au purtat denumirea de „Victoria”.
Un exemplu de ceas ar fi cel mecanic, deşteptător cu mecanism pe 4 rubine. Pe spatele ceasului, lângă butoanele de potrivit şi cheiţele de armare, este inscripţionat “N.I. 97534 – 81”, ceea ce indică modelul şi anul fabricării acestui ceas de la Fabrica de Ceasuri Victoria Arad.
Se realizau ceasurile publice din România
Singurele piese de import pentru ceasuri erau arcul pentru mers, soneria şi rubinele pentru furcă şi balans. Restul componentelor se fabrica la Arad. Tot aici se realizau ceasurile publice din România, care indicau ora exactă în toate pieţele publice din ţară. Istoricii arădeni spun că industria ceasornicelor era atât de populară şi de apreciată la Arad, încât s-a elaborat aici şi un „Manual al ceasornicarului” în anii 1980. În urmă că cu câţiva ani Marcel Berenz, fiul primului director al societăţii, spunea că: „Nu pot să nu-i amintesc pe oamenii datorită cărora calitatea produselor «Victoria» a fost recunoscută şi cerută atât pe plan intern, cât şi extern: maistrul Nicolae Burlan, inginerul chimist Irma Wolf, inginerul Ravencu Florica, inginerul Grubei Alexandru”.
În 1989, cel mai productiv an din istoria societăţii comerciale, s-a ajuns la o producţie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numărul angajaţilor era de 1.300. Istoricul Mircea Anchel spune că înainte de Revoluţie arădenii se mândreau cu fabrica „Victoria”.
„Ceasurile făcute la Arad mergeau în toate colţurile ţării şi nu numai. Toată lumea ştia unde se produc. Uneori angajaţii abia dacă făceau faţă comenzilor, deşi se mai întâmpla ca ceasurile să se mai strice”, spune Mircea Anchel.
Istoricii mai spun că în anul 1954, la Arad, avea loc un eveniment foarte important pentru orologeria românească. Ceasornicarii independenţi din perioada interbelică erau duşi să lucreze la Cooperativa Precizia, cu misiunea de a produce ceasuri mecanice deşteptătoare şi de perete. S-a muncit mult, iar primul ceas produs aici avea să fie omologat în 1956. Era vorba despre primul ceas construit de la A la Z de români, cu piese gândite de ingineri români, cu înfăţişare gândită în atelierele din Arad, nu împrumutată din marile ateliere ale lumii.
Se muncea la mână. La început, au fost 10-11 ceasornicari. Văzând că afacerea este promiţătoare, s-au cumpărat utilaje şi, imediat, s-a mărit producţia. În 1961, se înfiinţa “Fabrica de Ceasuri Victoria Arad”, desprinsă total de Precizia. În 1976, a fost adusă o bandă de producţie din Elveţia. La Arad, în fiecare zi se făceau cam 1.000 de ceasuri, iar fabrica a ajuns loc de muncă pentru 1.000 de persoane. Cu timpul ceasurile Aradora nu s-au mai produs.
