Cele mai influente femei ale ultimului veac (I)

Secolul XX a marcat intrarea pe scena istoriei a femeii. După secole în care doar în cazuri excepționale o femeie putea ajunge într-o poziție de putere – sau pur și simplu să se remarce într-un anumit domeniu –, după anul 1900 femeile din (aproape) întreaga lume (excepție:țările în care, cultural, femeile sunt puternic discriminate, chiar și astăzi) au avut șansa de a se face remarcate:în științe, politică, cultură și oricare alt domeniu, căci barierele au dispărut. Astfel, revista TIMEa putut alcătui recent un top al celor mai puternice femei ale secolului trecut. Să vedem care sunt acestea.

Jane Addams (1860-1935)

Asistența socială modernă datorează totul americancei Jane Adams. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-un Chicago aflat în plină dezvoltare, dar cu numeroase probleme sociale, Jane Addams a lansat un programul inovator al așa-ziselor „settlement houses”, care ofereau cursuri de noapte pentru adulți, spații pentru grădinițe, cafenele, săli de sport și spații sociale menite să creeze un simț al comunității în cartierele sărace. Jane Addams a înființat Hull House, cea mai cunoscută astfel de instituție din America. Până în anii 1910-1920, Hull House ajunsese deja la o rețea de 13 clădiri, în care erau asistați 2000 de oameni. Pe măsură ce influența sa creștea, Addams a fost numită în diverse consilii și comitete locale și guvernamentale, unde a lucrat pentru îmbunătățirea sistemului sanitar, a serviciului de moașe și pentru reducerea consumului de droguri. Jane Addams s-a implicat de asemenea și în mișcarea sufragetelor, militând pentru dreptul la vot al femeilor. Ea a fost prima femeie din America laureată a Premiului Nobel pentru Pace, în anul 1931.

Corazon Aquino (1933-2009)

Cory Aquino nu a arătat nicio ambiție politică până la momentul asasinării soțului ei, senatorul Benigno Aquino, în 1983. Dar atunci, aproape instantaneu, s-a transformat în persoana care a unificat frontul politic împotriva președintelui autocrat Ferdinand Marcos. În 1986, Corazon Aquino a candidat pentru funcția supremă în stat. Deși Marcos a fost declarat câștigător al cursei prezidențiale, o serie de manifestații de stradă, sprijinite de Biserică, au adus-o în cele din urmă pe Aquino la putere. Ascensiunea sa subită la funcția de președinte, prima din istoria statului filipinez, a fost primul pas al țării către democrație. Aquino nu a putut duce până la capăt reformele sociale cerute de electoratul ei, dar în 1992, când s-a retras, se bucura însă de sprijinul populației.

Coco Chanel (1883-1971)

Coco Chanel a revoluționat moda feminină la începutul secolului XX, promovând haine mai confortabile care eliberau femeile din strânsoarea corseturilor și a hainelor rigide. Născută în sărăcie în Saumur, Franța, Chanel a lucrat într-un cabaret înainte de a-și deschide un magazin de pălării în anul 1910, cu sprijin financiar din patea unui iubit. A trecut apoi la designul de haine și a fost primul designer vestimentar care a folosit jerseul, un material ieftin utilizat până atunci pentru lenjeria de corp bărbătească. Tot ea a introdus în hainele pentru femei o estetică masculină. Deux-pieces-urile din tweed, balerinii în două culori, rochia neagră și geanta matlasată cu o curea din lanț sunt considerate și astăzi piese vestimentare clasice. Apoi, în 1923, Chanel a creat parfumul Chanel No.5, fiind primul designer care a pătruns pe piața parfumurilor;Chanel No. 5 este și astăzi cel mai bine vândut parfum din lume. Chanel și-a închis magazinele în 1939, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, și a revenit în lumea modei abia în 1954.

Hillary Clinton (1947-Prezent)

Când soțul ei a candidat la președinția SUA în 1992, Bill Clinton a declarat, în glumă, că votanții vor primi doi politicieni la preț de unu. Căci Hillary Clinton nu putea fi o Primă Doamnă oarecare. Era un avocat de succes, implicată încă din timpul facultății în proiecte sociale importante, iar pe parcursul mandatelor soțului ei, Hillary Clinton a susținut pe scena internațională promovarea și apărarea drepturilor femeilor în țările în curs de dezvoltare. În timp ce alte soții de politicieni se mulțumeau cu un simplu rol de consilier behind the scenes, Clinton a decis în 2000 să candideze pentru funcția de senator al statului New York. S-a implicat de asemenea în dezbaterile naționale importante pe teme militare, câștigând încrederea forțelor armate și a unor senatori republicani. Apoi, în 2009, președintele Obama o numit-o în funcția de Secretar de Stat, din care își impune viziunea privind o escaladare militară a implicării americane în Afganistan. Cu un an înainte, în 2008, ea pierduse în fața lui Obama cursa internă pentru desemnarea candidatului democrat la cursa prezidențială. Astăzi, cu un an înainte de următoarele alegeri prezidențiale din Statele Unite, mulți democrați văd în Hillary Clinton cel mai bun candidat, ea având șanse mari să devină prima femeie președinte din istoria Americii.

Marie Curie (1867-1934)

De două ori laureată a Premiului Nobel, Marie Curie a descoperit două elemente chimice noi, radiu și poloniu, a fondat conceptul de radiologie și, mai presus de toate, a arătat – la începutul secolului XX – că o carieră științifică nu este imposibilă pentru o femeie. A fost prima femeie laureată a Premiului Nobel și prima femeie profesor de fizică la Facultatea de Științe din cadrul Universității din Paris (Sorbona). Munca sa în domeniul radiațiilor, folosită azi în tratamentul cancerului, a ucis-o însă pe Marie Curie, care a murit de leucemie după ani de zile de expunere zilnică la radiații.

Aretha Franklin (1942-Prezent)

Regina muzicii soul, Aretha Franklin este și astăzi, la 68 de ani, o cântăreață foarte respectată. A fost prima femeie inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, în 1987;a cântat la ceremonia de inaugurare a mandatului președintelui Barack Obana;deține cele mai multe premii Grammy la categoria Best Female R&B Vocal Performance – un total de 11. Aretha Franklin a învățat singură să cânte la pian și a înregistrat primul album la 14 ani;au urmat peste 40 de albume, care au transformat-o pe Franklin într-una din cele mai bine vândute artiste din istorie, .

Indira Gandhi (1917-1984)

Indira Gandhi nu a crescut într-o familie oarecare:a fost fiica lui Jawaharlal Nehru, primul premier al Indiei independente. Când a fost aleasă ea însăși Prim Ministru, în 1966, revista TIME titra, pe copertă, „O Indie tulbure în mâinile unei femei”. Era o premieră, alegerea unei femei într-o asemenea în funcție într-un stat în care inegalitatea dintre sexe este și azi ceva comun. Indira Gandhi a condus India timp de aproape două decenii, cu o mână fermă, sigură, prin vremuri de recesiune și foamete;a văzut transformarea țării sale în putere nucleară;izbucnirea unui război civil în Pakistanul civil;și, în fine, a contribuit la crearea unui nou stat la granițele Indiei, Bangladeshul de azi. Până în 1984, anul în care a fost asasinată, Indira Gandhi era ceva mai longevivă femeie Prim Ministru din istorie, distincție pe care o reține și astăzi.

Estée Lauder (1908-2004)

Născută în Queens, Estée Lauder și-a început cariera în domeniul cosmeticelor la o vârstă fragedă, ajutându-și unchiul, chimist, să amestece creme și parfumuri. În 1946, Lauder și soțul ei au fondat compania Estée Lauder Co., comercializând la început doar patru produse. Având un buget de marketing mic, Lauder își promova personal produsele, oferind demonstrații gratuite în saloane de cosmetice sau oprind femeile pe stradă, pe Fifth Avenue, pentru a-și prezenta marfa. În 1953, compania a lansat Youth Dew, un ulei de baie care a devenit extrem de popular. De atunci, compania Estée Lauder Co. a continuat să crească, transformându-se până în zilele noastre într-un adevărat imperiu. Estée Lauder a fost prima femeie magnat în domeniul cosmeticii.

Margaret Mead (1901-1978)

Despre munca sa de viață, Margaret Mead – antropolog cultural, curator de muzeu și figură importantă a mișcării feministe – a spus:„Mi-am petrecut aproape toată viața studiind viețile altor popoare, popoare îndepărtate, pentru ca americanii să se poată înțelege pe sine mai bine.” Profesorul și mentorul lui Mead, Franz Boas, a introdus conceptul de relativism cultural în antropologia americană, dar Mead este cea care a eradicat complet conceptul de „sălbatic” prin munca sa de teren printre băștinașii din Pacific. Mead a început să ia notițe cu observațiile sale privind comportamentul uman după ce mama ei i-a încurajat interesul de a observa dezvoltarea fraților și surorilor ei. Abilitatea ei extraordinară de a înregistra cantități mari de informații a ajutat-o să obțină un doctorat la Columbia University, în 1929;în 1934, devine curator la American Museum of Natural History. Cea mai importantă lucrare a sa, Coming of age in Samoa, a avut o influență foarte mare în antropologia americană, dar și în societate, Mead subliniind faptul că experiențele oamenilor, ale americanilor în speță, nu sunt unice, ci universale, putând fi descoperite și în alte comunități.