Cum poate UE să treacă de la ”Soft Talk” la ”Hard Power”

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a început al doilea mandat, promițând că va construi o „adevărată Uniune Europeană de Apărare”. Această Uniune poate deveni un factor important al unui pilon european mai puternic în cadrul NATO.

Noua echipă de conducere a UE ar trebui să convină rapid asupra unei liste concrete de sarcini de făcut în domeniul apărării și să mobilizeze statele membre în spatele acesteia. O analiză a Munich Security Conference (MSC) sugerează zonele prioritare de acțiune.

O viziune strategică ambițioasă bazată pe 3 documente

Trei documente de strategie vor fi decisive pentru Uniunea Europeană de Apărare. Finalizarea sau revizuirea acestora înainte de jumătatea anului 2025 înseamnă că acestea pot fi strâns coordonate și luate în considerare în timpul negocierilor privind următorul cadru financiar multianual al UE (2028-2034), care urmează să înceapă în vara viitoare.

Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să convină de la bun început asupra unei logici clare între aceste documente.

1. Strategia industrială europeană de apărare – atenție la proiecte redundante

Prima este Strategia industrială europeană de apărare (EDIS), convenită în martie 2024, care urmărește să promoveze cheltuieli europene mai bune și mai mari, consolidând în același timp baza tehnologică și industrială de apărare europeană (EDTIB).

Negocierile privind proiectul de regulament, care transpune EDIS în măsuri concrete – Programul European pentru Industria de Apărare (EDIP) – urmează să fie finalizate în prima jumătate a anului 2025.

EDIS și EDIP se bazează pe inițiativele recente de apărare ale UE care urmăresc să ofere stimulente pentru dezvoltarea comună, achizițiile publice și accelerarea industrială. Impactul acestora va depinde în mod esențial de dorința statelor membre de a se înscrie în proiecte de cooperare la scară largă.

Comisia ar trebui să folosească Cartea albă despre viitorul apărării europene (pe care von der Leyen a anunțat-o pentru primele ei 100 de zile) pentru a prezenta statelor membre o listă de priorități de cooperare și pentru a prezenta un argument convingător pentru abordarea lor colectivă.

Aceastră listă trebuie să se alinieze cu obiectivele de capacitate ale NATO, cu Planul de dezvoltare a capacităților al UE și cu nevoile statelor membre.

Scutul aerian european, propus inițial de Polonia și Grecia, și apoi susținut de von der Leyen, este un exemplu concret. Cartea albă ar trebui să sublinieze ce ar putea implica acest lucru și modul în care s-ar raporta la alte măsuri, în special cu Inițiativa Germană European Sky Shield.

Explicarea în mod clar a valorii adăugate a cooperării europene – sau a consolidării inițiativelor statelor membre – va fi esențială pentru obținerea sprijinului statelor UE.

2.Strategia de pregătire a Uniunii – posibile standarde comune de pregătire

Al doilea document cheie este Strategia de pregătire a Uniunii, care urmează să fie prezentată anul viitor. Aceasta va aborda dimensiunile civile și militare ale pregătirii, inclusiv apărarea cibernetică, sancțiunile împotriva atacurilor hibride, protecția infrastructurii critice și sănătatea.

Există riscul ca „pregătirea” să devină un cuvânt la modă cu limite vagi. Cu toate acestea, există cel puțin trei moduri prin care strategia ar putea adăuga valoare.

În primul rând, ar putea ajuta la conectarea multiplelor centre de urgență și de răspunsuri la criză ale UE.

În al doilea rând, ar putea să stabilească standarde naționale minime de pregătire, ținând totodată seama de cerințele de bază ale NATO pentru reziliență.

În al treilea rând, ar putea declanșa o dezbatere de fond privind operaționalizarea clauzelor UE de solidaritate și asistență reciprocă. Această problemă tinde să creeze îngrijorare cu privire la suprapunerea cu articolul 5 al NATO.

3.Busola Strategică are nevoie de ajustare

Al treilea document cheie este Busola Strategică pentru Securitate și Apărare, convenită în martie 2022, la scurt timp după invadarea Ucrainei de către Rusia.

Nivelul său de ambiție, cu toate livrabilele sale până în 2025, reflectă în mare măsură spiritul de dinainte de februarie 2022. Documentul are nevoie de actualizare și modernizare.

Revizuirea acestuia ar trebui să se bazeze pe o actualizare a evaluării comune a amenințărilor, care ar trebui lansată fără alte prelungiri. Aceasta ar trebui să fie urmată de o perioadă de consultare destul de scurtă cu statele membre pentru a permite finalizarea până la jumătatea anului 2025.

Documentul revizuit ar trebui să includă o nouă listă de rezultate și să stabilească priorități mai clare, de exemplu în ceea ce privește capabilitățile și scenariile de gestionare a crizelor.

Cuvântul de ordine: Coerență. Ce atribuții va avea Comisarul pentru Apărare?

Livrarea coerentă a conceptelor și inițiativelor va depinde și de configurația instituțională.

Ursula von der Leyen a anunțat crearea unui nou post de comisar pentru apărare. Sfera portofoliului era încă neclară la momentul scrierii, dar surse informate au sugerat două direcții potențiale.

Prima opțiune este un portofoliu mai mic, axat pe problemele industriei de apărare. În legislatura anterioară, Comisia a creat Direcția Generală pentru Industria și Spațiul de Apărare (DEFIS) în cadrul portofoliului pieței unice, condusă de Thierry Breton.

Un comisar dedicat pentru apărare ar consolida rolul Comisiei în impulsionarea consolidării industriale a apărării și ar oferi statelor membre un interlocutor clar identificabil. DG DEFIS ar putea fi extinsă pentru a include unități ale Comisiei care se ocupă de mobilitatea militară și securitatea cibernetică.

A doua opțiune ar lărgi portofoliul pentru a include diverse aspecte ale pregătirii pentru apărare. Această abordare ar presupune o remaniere instituțională semnificativă și consumatoare de timp, deoarece unitățile relevante sunt răspândite într-o gamă largă de direcții generale ale Comisiei.

Având în vedere urgența și extinderea probabilă a rolului Comisiei în chestiunile industriale de apărare în următorii ani, a începe cu o DG mai clar delimitată, axată pe chestiunile industriale de apărare ar putea fi opțiunea mai sigură. Dar o echipă mai largă, cu comisari de proiect, ar putea asigura coerența pregătirii pentru apărare a Uniunii.

O soluție pentru subordonarea Comisarului pentru Apărare

Propunerea Ursulei von der Leyen de a crea un Comisar pentru apărare a stârnit controverse în capitalele naționale. Mai multe state membre, inclusiv actori importanți din industria apărării, și-au exprimat opoziția, temându-se de o preluare a puterii Comisiei în domeniul apărării.

La Conferința de Securitate de la München din acest an, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și Vicepreședintele Comisiei (ÎR/VP) Josep Borrell a subliniat că nu poate exista decât un comisar pentru industria de apărare din cauza împărțirii competențelor consacrate în tratatele UE.

Rămâne o întrebare deschisă cum ar interacționa comisarul pentru apărare cu ÎR/VP. Suprapunerile de competențe între noua DG, pe de o parte, și SEAE și Agenția Europeană de Apărare (EDA), ambele conduse de ÎR/VP, pe de altă parte, ar putea alimenta luptele interne birocratice.

O modalitate de a asigura coerența ar fi plasarea comisarului pentru apărare sub conducerea Înaltului Reprezentant, în calitatea sa de vicepreședinte al Comisiei. Acest lucru ar fi aliniat cu mandatul ÎR/VP de a asigura coerența între acțiunea externă a UE și alte politici interne. Mai mult, ar putea atenua preocupările statelor membre cu privire percepție de putere a Comisiei.

Aprofundați ”prieteniile cu beneficii”

Abordarea UE față de parteneriatele de securitate și apărare a fost mult timp ambiguă. În timp ce a subliniat necesitatea unor „parteneriate personalizate”, s-a ferit de la a face diferențierențe între categoriile de parteneri sau de a oferi parteneriate îmbunătățite.

Noua echipă de conducere a UE ar trebui să concretizeze și să aprofundeze cooperarea cu partenerii cheie, începând cu Ucraina, Regatul Unit și NATO.

Aprofundarea legăturilor cu Ucraina este o prioritate iminentă. Angajamentele comune de securitate ale UE cu Ucraina subliniază necesitatea de a consolida industria de apărare a țării. Sunt necesare acțiuni imediate pentru a răspunde nevoilor stringente ale Ucrainei. Furnizarea de sisteme suplimentare de apărare aeriană, așa cum au promis de SUA, Germania, Italia, România și Țările de Jos în iulie, va fi esențială.

Mai mult decât atât, membrii UE ar trebui să urmeze exemplele daneze și canadiene, investind direct în producția de apărare a Ucrainei.

UE ar trebui, de asemenea, să accepte oferta noului guvern britanic de a crea un pact ambițios de securitate și apărare UE-Marea Britanie. Deși a existat o cooperare pragmatică UE-Marea Britanie ca răspuns la războiul Rusiei împotriva Ucrainei – inclusiv în ceea ce privește diplomația, sancțiunile și pregătirea forțelor armate ucrainene – această cooperare rămâne ad-hoc.

Schimbările de conducere atât în ​​UE, cât și în NATO reprezintă o oportunitate de a-și îmbunătăți parteneriatul. În timp ce cooperarea informală UE-NATO a atins niveluri fără precedent de la invadarea Ucrainei de către Rusia, tensiunile persistente dintre Grecia și Cipru, pe de o parte, și Turcia, pe de altă parte, continuă să împiedice cooperarea oficială.
Noua conducere a UE ar trebui să fie foarte clară cu privire la primatul NATO în stabilirea standardelor de apărare pentru a contracara temerile (și miturile) persistente cu privire la duplicare.

Cu stimulentele sale financiare și puterea legislativă, UE poate contribui la aplicarea standardelor NATO. UE și NATO ar trebui, de asemenea, să stabilească rapid un dialog structurat pe problemele industriale de apărare, reunind actorii relevanți de ambele părți.

Creșterea și punerea la comun a cheltuielilor de apărare

Din februarie 2022, membrii UE și-au crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare. Se așteaptă că două treimi dintre cei care se află și în UE și în NATO să cheltuie cel puțin două procente din PIB pentru apărare în 2024. Cu toate acestea, aceste creșteri sunt încă inadecvate, având în vedere provocările masive cu care se confruntă UE.

Comisia Europeană estimează că aproximativ 500 de miliarde de euro de investiții suplimentare în apărare vor fi necesare în următorii zece ani, 80% fiind destinate EDTIB și restul de 20% către industria de apărare ucraineană.

Multe state membre nu au însă marja fiscală pentru a susține acest ritm al cheltuielilor În plus, o abordare pur națională a industriei de apărare va fragmenta și mai mult piața și va crește inflația apărării. Prin urmare, statele membre trebuie să facă mai mult pentru a cheltui mai eficient, împreună.

***