Regulile stricte ESG le subminează competitivitatea. O listă de probleme

Uniunea Europeană are cele mai riguroase reglementări de Mediu, Sociale și Guvernanță (ESG) din lume, cele mai ambițioase obiective de mediu ca și pentru atingerea „zero net” emisii de carbon. Dar abordarea UE față de regulile și raportarea la ESG ridică prea multe obstacole întreprinderilor și oferă prea puține avantaje.

Companiile europene declară că sunt sufocate de numeroasele directive ale UE, legi la nivel național și birocrație care subminează competitivitatea Europei în multe industrii, inclusiv cele care sunt legate de tehnologiile ecologice și climatice.

Reglementările ESG sunt mult mai dure în Europa decât în Statele Unite, iar marile companii petroliere europene resimt reținerea tot mai mare a fondurilor și a managerilor de active financiare de a investi în industrie. În plus, noile directive UE privind ESG corporativ și sustenabilitate împovărează toate firmele europene cu cheltuieli mult mai mari pentru conformare și raportare decât concurența lor din SUA.

În Europa, organismele de reglementare se concentrează prea mult pe sancțiuni și insuficient pe recompense astfel că este tot mai dificil pentru companiile industriale să continue să facă afaceri în Europa. Astfel, companiile consideră că au șanse mai mari să prospere în alte jurisdicții, în special în Statele Unite.

Companii subevaluate pe piața europeană vizează să se listeze în SUA

Mișcarea ESG în Europa a devenit atât de puternică încât unele dintre companiile petroliere de top cu sediul în marile capitale europene și listate pe piețele bursiere din UE iau în considerare să se listeze la New York.

Printre acestea se numără Shell și TotalEnergies, două dintre cele mai mari companii petroliere din Europa.

La începutul acestui an, au apărut zvonuri că Shell se gândește să-și mute listarea principală la NYSE. CEO-ul Shell, Wael Sawan, a declarat în aprilie că locația actuală din Londra este „subevaluată”, referindu-se la diferența de evaluare dintre marile petroliere europene și rivalele lor americane listate la New York, cum ar fi ExxonMobil și Chevron.

De asemenea, TotalEnergies a vehiculat ideea unei listări primare la New York pentru a atrage o cotă mai mare de investitori din SUA.

Spre deosebire de investitorii europeni, investitorii americani au rezistat reacțiilor adverse ale partizanilor ESG împotriva firmelor petroliere, făcând din SUA o opțiune mai atractivă pentru piața primară a marilor companii din energie.

Potrivit estimărilor Bloomberg, marilele companii europene se tranzacționează cu o subevaluare de aproximativ 40% față de rivalele lor americane. TotalEnergies ar fi putut fi evaluată cu 108 miliarde de dolari mai mult dacă ar fi fost evaluată la fel ca un mare producător de petrol din SUA, pe multipli de profit calculati de Bloomberg.

Decalajul de competitivitate

Nu numai companiile petroliere consideră că în Europa sunt subevaluate. Multe alte companii importante văd reglementările UE ca fiind din ce în ce mai împovărătoare, subminându-le competitivitatea în comparație cu rivalii americani.

În sectorul tehnologiei energiei verzi, chiar și cu cele mai ambițioase obiective net zero ale Europei, companiile găsesc mai puțin sprijin și stimulente decât în ​​SUA, iar unele firme europene plănuiesc mai multe investiții în America decât pe piețele lor de origine.

Reglementările UE, în special privind raportarea și conformitatea ESG, complică și mai mult afacerile companiilor cu sediul în Europa.

De exemplu, Directiva UE privind Due Diligence în domeniul durabilității corporative, care a intrat în vigoare în iulie, urmărește să promoveze un comportament corporativ sustenabil și responsabil în operațiunile companiilor inclusiv în lanțurile lor globale de aprovizionare. Prin urmare, firmele sunt obligate să identifice și să abordeze efectele negative asupra drepturilor omului și mediului ale acțiunilor lor atât în interiorul cât și în afara Europei, inclusiv pe lanțurile lor de aprovizionare globale.

Mai mult, mecanismul UE de ajustare a emisiilor de carbon la frontieră (CBAM), cunoscut în mod obișnuit sub numele de „taxa la frontieră pe carbon”, a fost lansat la 1 octombrie anul trecut, în prima fază de tranziție pentru importurile mai multor grupuri de produse energointensive. Prima fază a legislației UE privind prețurile la importul de carbon nu va impune taxe asupra produselor – acestea se vor aplica începând cu 2026.

Taxa pe carbon la frontieră

Cu toate acestea, Nu este sigur că taxa de frontieră pe carbon ar fi la fel de eficientă pe cât a fost gândită, arată raportul lui Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene și fost prim-ministru italian. Draghi a fost însărcinat de Comisia Europeană cu elaborarea unui raport al viziunii sale asupra viitorului competitivității europene.

Referindu-se la taxa de frontieră pe carbon, Draghi a scris în raport,
„În timp ce CBAM este un instrument important pentru companiile europene pentru a rămâne competitive față de concurența lor internațională care se confruntă cu prețuri scăzute sau fără taxe de carbon, succesul său este încă incert”.

În sustenabilitate și industrie, „Europa trebuie să se confrunte cu unele alegeri fundamentale despre cum să-și urmeze calea de decarbonizare, păstrând în același timp poziția competitivă a industriei sale. Este puțin probabil ca soluțiile alb-negru să aibă succes în contextul european”, a spus Draghi.

„Cel mai important, «Green Deal-ul european» a fost bazat pe crearea de noi locuri de muncă «verzi», astfel încât sustenabilitatea sa politică ar putea fi pusă în pericol dacă decarbonizarea duce în schimb la dezindustrializarea în Europa – inclusiv a industriilor care pot sprijini tranziția ecologică”, potrivit lui Draghi.

Renumitul economist și politician a mai remarcat că „companiile inovatoare care doresc să se extindă în Europa sunt împiedicate în fiecare etapă de reglementări inconsecvente și restrictive”.

Industriașii europeni sunt mai optimiști în privința operațiunilor din străinătate

Reglementările, inclusiv regulile și directivele ESG, împiedică competitivitatea europeană, au atenționat directorii executivi ai companiilor în cel mai recent sondaj realizat de  Masa Rotundă Europeană pentru industrie (ERT).

Sondajul efectuat în luna mai a arătat că încrederea în rândul directorilor generali și a președinților executivi ai multor dintre cele mai mari companii din Europa a revenit la cel mai înalt nivel de după 2022. Totiuși, liderii din industrie „sunt mult mai optimiști în ceea ce privește perspectivele de afaceri ale companiilor lor în afara Europei decât în ​​interiorul Europei”.

Când li s-a cerut să sublinieze strategiile cu cel mai mare impact pe care le-ar putea adopta liderii UE pentru creșterea competitivității, 91% dintre directori executivi au subliniat că îmbunătățirea și simplificarea mediului de reglementare al UE ar fi cea mai eficientă pârghie de politică industrială.

„În ceea ce privește investițiile de capital, angajările și vânzările, directorii executivi sunt semnificativ mai puțin optimiști cu privire la viitorul lor în Europa decât în ​​străinătate”, a declarat Sara Murray, Managing Director la The International Conference Board.

„Directorii executivi afirmă clar că obstacolele din UE se datorează reglementărilor greoaie, eșecurilor de a integra pe deplin piața unică și timidității față de tehnologie”.

(Citiți și: ”Chiar și investitorii activiști renunță la campaniile ESG din cauza profitabilității scăzute”)

(Citiți și: ”Raportul Draghi: De unde poate scoate UE 800 mld. Euro anual pentru a-și finanța redresarea competitivității și setarea pe inovație a economiilor?”)

(Citiți și: ””La loc comanda!”: Marile companii Big Oil ies din ESG și se reîntorc la activitatea de bază: petrol și gaze”)

***