O zi din viaţa unui muzicant la curtea Tudorilor

Dinastia Tudorilor a fost promotoarea unei mişcări culturale şi artistice ample în Anglia, cunoscută drept Renaşterea engleză. Atât Henry al VIII-lea, cât şi fiica sa, Elisabeta I, erau mari susţinători ai artelor şi a muzicii, transformându-şi curtea într-un centru de inovaţie artistică. Pe fondul creşterii interesului monarhiei pentru muzică, era de aşteptat ca toţi tinerii nobili să poată să cânte la un instrument. Muzicieni înzestraţi erau căutaţi prin toate colţurile ţării, iar, de la curţile regale până la banchetele din sate, viaţa de zi cu zi a unui muzician în vremea Tudorilor era aglomerată cu activităţi variate şi interesante.

Asigurarea muzicii pentru dansul de dimineaţă

Dansul era o formă foarte populară de exerciţiu în Anglia Tudorilor, pe gustul întregii familii regale. În fiecare dimineaţă, muzicanţii de la curte asigurau fundalul sonor pentru dansul de dimineaţă, iar noile stiluri de muzică cântate de menestreli a dus la apariţia unor noi dansuri de curte. Regina Elisabeta I, mai ales, era o dansatoare pasională şi a angajat 70 de muzicanţi pentru a o încânta.

În biserică, în cor

Religia era foarte importantă – şi volatilă – în epoca Tudorilor, după ce Henry VIII s-a desprins de Biserica Catolică şi a format Biserica Anglicană, fapt ce a aruncat ţara în haos, cu schimbări frecvente între liderii catolici şi cei protestanţi. S-au deschis o multitudine de posturi în biserică pentru muzicieni, aceştia activând ca dirijori de cor, cântăreţi sau instrumentişti. Aproximativ 80 de muzicieni l-au slujit pe Henry VIII în Capela Regală şi l-au însoţit pe tot cuprinsul ţării.

Muzicanţii educatori

Talentul de a cânta la un instrument era mult valorificat la curtea monarhilor din dinastia Tudor, aşa că familiile de nobili ţineau ca şi copiii lor să deprindă această formă de artă. Adesea, muzicanţii predau în şcoli şi în universităţi, iar membrii familiei regale primeau lecţii particulare.

Spectacolul de la adunările publice

Muzica era un pansament şi pentru sufletul celor săraci, nu numai pentru urechile aristocrate. Fiecare oraş avea o trupă de muzicieni, cunoscută drept „colindători” („waites”). Trupa cânta propriile cântece la adunările publice, pentru amuzamentul tuturor, dar era chemată şi pentru a întâmpina musafirii regali, cântând la porţile oraşului. Uneori, târgoveţii erau treziţi în dimineţile întunecoase de iarnă de muzicanţii oraşului care le cântau sub fereastră. Totuşi, muzicanţii de pe stradă sau menestrelii călători nu se bucurau de aceeaşi popularitate, ba din contră, erau dispreţuiţi.

Învaţă să cânţi şi la noile instrumente

Multe instrumente noi au apărut în perioada Tudorilor şi era important ca muzicienii să ţină pasul cu noile descoperiri şi tendinţe. Aceste noi instrumente includeau oboiul – de fapt o formă primitivă a oboiului şi a violei – şi vioara. Au apărut şi noi versiuni ale mult mai popularei lăute, precum chitarrone, înaltă de 183 de cm.

E vremea de compus o simfonie

Apariţia noilor instrumente a ajutat la crearea unui sunet nou, rafinat, iar aceste instrumente erau folosite în diverse combinaţii pentru a produce o muzică unică, alcătuind o formă incipientă a orchestrei moderne. Astfel, au apărut compozitori cu har, precum William Byrd şi Thomas Tallis, care şi-au câştigat rapid popularitatea.

Cu muzica şi versurile pe hârtie

În perioada Tudorilor, a fost introdusă practica publicării muzicii pe piaţa amatorilor. Un muzician care dorea să îşi publice munca trebuia, mai întâi, să primească o aprobare specială de la monarh. Atât muzica, cât şi versurile erau imprimate, dar erau vândute separat, ceea ce s-a dovedit a fi o practică profitabilă, aşa cum arată cartea lui John Dowland, „First Booke of Songes of Ayres”, care a devenit rapid un best-seller.

Un spectacol pentru curtea regală

Ca toţi monarhii din dinastia Tudor, regina Elisabeta I era patroana tuturor artelor şi încuraja, cu mult entuziasm, toţi artiştii, actorii şi muzicienii. Henry VIII era chiar el însuşi un muzician talentat şi ştia să cânte la numeroase instrumente. Curtea fusese transformată într-un festival continuu unde se celebra arta muzicii, adunând cei mai buni muzicieni din întreaga Anglie şi din străinătate pentru a cânta familiei regale şi nobililor de la curte.

All About History, iulie 2014