FOTO Pisicuţele trimise pe front în Primul Război Mondial

În timpul Marelui Război care „va pune capăt războiului”, pisicile erau o prezenţă obişnuită în tranşee şi la bordul navelor de război. Dincolo de responsabilităţile lor oficiale de a vâna şoricei şi şobolani, au fost adoptate ca mascote sau ca animale de companie de către soldaţi şi marinari, alături de care munceau cot la cot.

Aproximativ 500.000 de pisicuţe au fost aduse în tranşee pentru a proteja soldaţii şi bunurile lor de rozătoare. Unele feline erau folosite şi în detectarea gazelor toxice. Pe mare, pisicile se plimbau în voie pe navă – o tradiţie ce datează de mii de ani. Institutul Naval al SUA explică:„Probabil că egiptenii antici au fost primii navigatori care au înţeles adevărata valoare a pisicilor în calitate de camarazi pe navă. În afara faptului că oferă marinarilor multa râvnita companie în călătoriile lungi, pisicile oferă protecţie prin debarasarea navei de paraziţi. Fără prezenţa pisicilor, echipajul se poate trezi cu nava invadată de şobolani şi şoareci care mănâncă proviziile, rod frânghiile şi răspândesc boli. Marinarii mai superstiţioşi credeau că pisicile îi protejau, aducându-le noroc. De asemenea, adesea, echipajele adoptau pisici din ţările străine pe care le vizitau, fie pentru a avea suveniruri, fie pentru că le aminteau de animalele lor de companie de acasă.”

1. Pisicuţa de la bordul crucişătorului HMAS Encounter (clasa Challenger, din flota Marii Britanii).

2. Un artilerist alături de pisicuţa regimentului, în tranşee. Cambrin, Franţa, 6 februarie 1918. 

3. Togo, pisica-mascotă de la bordul cuirasatului britanic HMS Dreadnought. 

4. O altă pisicuţă mascotă, numită Spark Plug (trad. Bujie).

5. Pincher, pisica de pe portavionul britanic HMS Vindex, aşezată pe elicea unuia dintre hidravioanele aflate la bordul navei.

6. Pisica de pe HMS Queen Elizabeth, plimbându-se pe ţeava unui tun de 38 cm. Peninsula Gallipoli, 1915.

7. Un soldat canadian alături de pisica-mascotă a unităţii sale, Tabby. Câmpia Salisbury, 27 septembrie 1914.

8. Soldaţi din batalionul 9, Gordon Highlanders (Divizia 15), alături de pisica lor. Martinpuich, Pas-de-Calais, Franţa, 25 august 1916.

9. Două pisicuţe de la bordul unei nave americane.

10. Un soldat pozează cu pisoiaşul său, în Melbourne, 1915. 

11. Ofiţeri ai Armatei 2 americane alături de o pisică găsită în ruinele din Le Cateau-Cambrésis.

12. Un marinar de la bordul distrugătorului australian HMAS Swan dă mâna cu Ching, mascota navei.

13. Marinar de pe nava HMAS Melbourne, 1917.

14. Într-un adăpost din saci de nisip, o pisicuţă aşteaptă o recompensă de la un soldat, Peninsula Gallipoli, 1915.

15. Un soldat britanic se joacă cu mascota unităţii, Londra, 1918. 

16. Soldaţi britanici şi pisica unităţii, 12 august 1915.

17. Pitouchi s-a născut în tranşee. Mama sa a fost ucisă când el abia făcuse ochi, aşa că a fost adoptat de locotenentul Lekeux din aramata belgiană. În volumul “Soldiers in Fur and Feathers”, Susan Bulanda scrie că pisica l-a urmat pe locotenent oriunde mergea, iar într-o zi i-a salvat viaţa:”Când Lekeux a ajuns aproape de linia germană, a văzut că începuseră să sape un nou tranşeu. S-a ascuns într-o gaură făcută de un obuz în apropiere pentru a realiza o schiţă a lucrărilor germanilor. A fost atât de absorbit de schiţa sa, încât nu a văzut soldaţii germani, aflaţi în patrulare, ce se apropiau. Când şi-a dat seama de situaţie era deja prea târziu pentru a fugi. A decis să stea nemişcat, în speranţa că germanii nu îl vor vedea , dar din păcate, a auzit un soldat spunând: E în gaură!, aşa că a ştiut că fusese descoperit. Atunci, Pitouchi a sărit din gaură pe o bucată de lemn. Germanii s-au speriat şi au tras două focuri spre Pitouchi. Totuşi, speriat cum era, Pitouchi nu a fost lovit şi a sărit înapoi în gaură lângă Lekeux. Germanii au râs, crezând că au confundat o pisică cu un om, şi au plecat. Lekeux şi-a terminat schiţa şi s-a întors la linia belgiană cu Pitouchi pe umăr.”

http://io9.com/